2. Ei bine, acesta e contextul redactãrii a douã texte care mi se par esentiale pentru întelegerea traseului spiritual si filozofic al lui Steinhardt: Essai sur une conception catholique du juda?sme, apãrut în 1935 la editura Cultura româneascã din Bucuresti, si Illusions et réalités juives. Considérations réalistes sur quelques probl?mes juifs, apãrutã în 1937 la Librairie Lipschutz din Paris. E vorba de douã brosuri, prima, de patruzeci, a doua, de o sutã patruzeci de pagini, redactate în francezã tocmai în ideea de a influenta cititorii de pe o arie cît mai largã. Asa cum spun si fragmentele din Jurnal citate mai sus, autorii adoptã fatã de iudaism o pozitie deopotrivã conservatoare, antimodernistã si reformatoare. Eseul din 1935 este alcãtuit din cincizeci si trei de capitole scurte si percutante, de o claritate impecabilã, claritate amestecatã pe ici pe colo cu cîte un strop de umor coroziv si ironie tãioasã. Cei doi se erijeazã în apologeti ai iudaismului clasic, mentinut de „trei forte principale, care se opun anarhiei: formele, clerul, ansamblul regulilor” (p. 13). Oaia neagrã, calul de bãtaie sînt toate miscãrile moderniste, care pervertesc substanta religiei iudaice, transformînd-o în succedanee pseudo-religioase: „Moins que tout, la religion ne doit pas ?tre confondue avec une certaine mauvaise philosophie que dégagent les faits et gestes des rabbins modernistes, des dames aux penchants mystiques, des politiciens du progr?s et des semi-docteurs. On donne avec aisance, sous prétexte de progr?s, le droit de cité aux idées les plus vulgaires et les plus extravagantes. Il faut penser aux faibles d’esprit dont le nombre est toujours grandissant dans le monde moderne” (p. 8). Iudaismul nu trebuie confundat nici cu moralismul, nici cu filologia sau eruditia talmudicã, nici cu vreun sistem filozofic, cu atît mai putin cu vreo ideologie politicã (comunism, feminism, social-democratie, „cette tyranique burocratie impotente, cette vaste escroquerie qui conduit tout droit ? l’antisémitisme”, p. 18; francmasonerie etc.). Evreii care, întîmplãtor, se aflã înregimentati în asemenea curente „ne justifient point la prétention de pouvoir représenter autre chose que leur propre nulité” (p. 17). Dupã Neuman si Steinhardt, iudaismul reprezintã o religie si o traditie religioasã magnificã, întemeiatã pe credintã. Credinta este rãdãcina si în acelasi timp cartea de identitate a oricãrui evreu adevãrat. Aceastã religie, caracterizatã prin universalitate si „posibilitãti sociale”, trãdeazã, la nivel formal ? cãci pe aspectul formal insistã întreaga lucrare ? analogii surprinzãtoare cu catolicismul crestin. Partea a doua propune un set de idei si reforme pentru consolidarea iudaismului si stãvilirea descompunerii sale, datoratã curentelor moderniste corozive. Pasajul urmãtor (p. 24) rezumã deopotrivã miza si amploarea programului reformator propus: „Créer une organisation centraliste avec un chef supr?me, ce serait un des meilleurs moyens pour fortifier et la foi et son exercice. Elle pourrait emp?cher par sa vigilence, et par son existence m?me, la mauvaise influence du nombre de jour en jour croissant des soi disant rabbins modernistes. Les circonstances (et les dogmes non plus) ne s’opposeraient ? l’établissement d’une autorité confiée au Grand Rabbin de Jérusalem, analogue au rôle que joue de Rome, le Pape.” Un Mare Rabin universal, sustinut de un întreg aparat administrativ universal ar da coerentã si fortã socialã iudaismului contemporan. Valorile sustinute în Eseu sînt, prin urmare: traditia iudaicã, ierarhia, centralismul, colaborarea între cler si laici, realismul, antimodernismul si antipoliticianismul. O viziune radical-conservatoare, lucidã, religioasã, mai presus de orice si nu în ultimul rînd, katechonticã (rãul modern trebuie tinut în frîu prin restabilirea autoritãtii rabinatului si a traditiei).

3. Ideile principale vor fi reluate si dezvoltate, pe un alt fundal si cu o mizã usor modificatã, în Illusions et réalités juives. Lucrarea meritã analizatã punct cu punct, pentru imensul rezervor de idei realmente scînteietoare si pentru numeroasele formulãri reusite pe care le contine. Aici nu vreau sã mã opresc decît asupra rationamentului general, legat de „chestiunea evreiascã”. Steinhardt si Neuman pornesc de la întrebarea naivã a unui rabin: ce este un evreu? Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, zic ei, trebuie privite realitãtile în fatã, cu toatã onestitatea si sinceritatea intelectualã si umanã de care sîntem în stare. Evreul nu este un personaj fabulos, înzestrat cu o misiune specialã pe pãmînt, cu o structurã psiho-somaticã diferitã de restul omenirii, ci o persoanã ca oricare alta, cu idealuri si iluzii, cu credinte si metehne, într-un cuvînt, „un evreu este un evreu” (p. 11). înainte de a purcede la gãsirea unei solutii pentru rezolvarea asa-zisei „chestiuni evreiesti” (atentie, ne aflãm în 1937, în plinã vîltoare national-socialistã si sionistã, în acelasi timp) trebuie corect înteles în ce constã aceastã „chestiune evreiascã”? Or, dacã evreii nu constituie altceva decît massa de evrei reali trãitori în întreaga lume, nediferentiati de semenii lor decît prin RELIGIA IUDAIC?, atunci „chestiunea evreiascã” este o falsã chestiune, produsul unei demagogii stupide sau demente. „On a beaucoup écrit sur ce prétendu probl?me juif. Il a fait couler des flots d’encre. Les antisémites ont eu ici un de leur plus beaux succ?s, d’autant plus appréciable qu’il fut d’ordre purement moral. En effet, le complexe d’infériorité que la persécution a réussi d’infiltrer aux Juifs est de beaucoup moins important car il est d? aux pressions purement matérielles. Mais d’avoir réussi ? convaincre les Juifs qu’il existe un probl?me juif, sans avoir jamais pu indiquer la trace la plus faible de son existence, sans avoir jamais montré en quoi il consiste, c’est ? coup s?r un résultat nullement négligeable. Voil? les Juifs ? la poursuite de la solution d’un probl?me qui n’existe pas, engagés sans fin dans des controverses inextricables. [...] Le probl?me juif n’existe pas. Il existe certains probl?mes juifs. Ceci est vrai, tant en ce qui concerne les rapports entre Juifs et Chrétiens qu’en regard de l’intérieur de la communauté juive” (pp. 17-18). Cartea lui Steinhardt/Neuman dezvoltã aceastã constatare initialã, scotînd în luminã decalajul care existã între, pe de o parte, evreul legendar si iluziile evreiesti  si evreul real si realitãtile evreiesti (capitolul III trece în revistã „les maladies du Juda?sme”: les crises larmoyantes; le romantisme de la persécution et la nostalgie du ghetto, les obsessions, la neurasthénie, les crises d’hilarité, l’atonie, la bochophilie: „iubirea de nemtãlãi”). Asadar, „le probl?me juif n’existant pas, sa solution est tout aussi inexistente. Il ne peut y avoir que des probl?mes juifs ayant chacun et séparément sa solution” (p. 131). Logica proastã antisemitã („evreii sînt un rãu deosebit”) este asimilatã si de tabãra victimelor, care, dat fiind cã sînt considerate exemplare iesite din comun (chiar dacã în sens peiorativ) încep sã se creadã si ele, la rîndul lor, cazuri exceptionale. De unde, atitudinea asimilatilor, de a-si ascunde iudaitatea, dintr-un complex „victimatoriu”: „Je ne suis pas Juif” (p. 131).
Ultimele pagini ale cãrtii pun, în mod remarcabil, nasterea antisemitismului modern în corelatie cu ideile socialist-etatiste, insistînd pe ideea, preluatã din cartea lui Arthur Ruppin, Evreii în lumea modernã, cã numai o societate liberalã, capitalistã favorizeazã bunãstarea comunitãtilor evreiesti: „Il n’y a pas de place pour le Juif dans le commerce et l’industrie lorsque le capitalisme dégénéré se transforme en capitalisme d’Etat, et sa situation se rapproche de ce qu’elle fut ? la fin du moyen âge, lorsque le syst?me de guilde, officiellement patronné, restreignait ? son détriment le champ de la libre compétition. La naissance du capitalisme avait amélioré la situation des Juifs; sa disparition les menaces ? nouveau” (p. 133). De unde, justa concluzie, cã „problema evreiascã nu poate exista într-un regim economic normal”, ci numai într-unul dominat de tirania Statului, de orice tip. Existenta iudaismului, în societãtile moderne, este conditionatã de societatea liberalã, dar nu numai liberalã, ci si moralã, liberalismul fãrã moralã (si „fãrã printip”, vorba fiului conului Trahanache) fiind, la urma urmei, tot o formã de tiranie, foarte apropiatã de cea marxistã.
 Illusions et réalités juives e o plimbare prin aerul proaspãt si tonic al inteligentei fãrã compromis. Steinhardt si-a trãit foarte intens scurtul moment iudaic, lãsîndu-ne, împreunã cu prietenul sãu, Neuman, douã lucrãri extrem de fecunde si de incitante. Vîrsta provocãrilor lui Antisthius nu se încheiase încã. Dar de data aceasta însã, nu mai era vorba de simple imitatiuni, gratuite si flecare, pe marginea textelor unor amici, ci de niste provocãri superbe, pe mãsura mizei puse în joc: reformarea si întãrirea iudaismului contemporan.