Elena BĂLTUTĂ

 

Întotdeauna un text poate suporta lecturi ale căror mize sînt diferite. Altfel spus, un acelasi text poate fi interpretat aplicîndu-i-se variate grile. Scrierile teologice în special, chiar dacă nu integral, pot fi citite si printr-o grilă aparte – lectura ca rugăciune. Astfel actul citirii se transformă, transformînd totodată cititorul care îsi redirectionează intentia, raportîndu-se prin intermediul textului, dincolo de imediata prezentă a celor scrise, la Dumnezeu. A citi un text în această manieră implică necesitatea deprinderii unei anumite practici, a unui anumit comportament adecvat, care implică, între altele, renuntarea la prejudecăti.
Despre un text care permite si chiar cere lectura ca rugăciune, voi discuta în cele ce urmează. Am în vedere Despre necunoasterea lui Dumnezeu scrisă de Sfîntul Ioan Gură de Aur, volum apărut la Editura Herald, în traducerea lui Walther Alexander Prager, în anul 2007. Cartea este o culegere de cinci predici menite să combată erezia lui Eunomie, continuator al lui Arie, care postula deosebirea Tatălui fată de Fiul prin atributul aghenesia – nenăscut. Una dintre consecintele acestei perspective este putinta cunoasterii integrale a lui Dumnezeu, ca urmare posibilitătii identificării atributului Său esential prin diferentă cu atributele celorlalte hypostasuri ale Sfintei Treimi. Pentru a contesta erezia, Sfîntul Ioan Gură de Aur (Chrisostomul) îsi îndreaptă predicile către neputinta omului de a se cunoaste si de a cunoaste exhaustiv cele ce-l înconjoară, pentru ca din aceste două premise demonstratia lui să urce inductiv către concluzia imposibilitătii puterii umane de pătrundere si de întelegere a esentei divine.
Stilul predicilor ce alcătuiesc volumul avut în discutie este pus în slujba unui ideal al educării, are un caracter vădit paideutic, motiv pentru care autorul pune accent pe claritate, pe un ton colocvial, ce se datorează, cu sigurantă, faptului că predicile au fost rostite în fata unui anumit tip de public, deci faptului că nu s-a intentionat fixarea lor în scris. Publicul receptor al mesajului transmis de Sfîntul Ioan Gură de Aur este unul slăbit în credintă, care a fost cîstigat de argumentatiile anomeenilor, asadar, un public ce trebuia întărit si avertizat de pericolele unor interpretări eronate ale textului sacru. Cu toate că predicile au fost rostite uneori chiar si la intervale temporale mai întinse autorul s-a străduit să le ofere continuitate. Din acest motiv unele dintre ele debutează cu un rezumat al concluziilor la care se ajunsese în predica precedentă, iar altele mentionează sintetic exemplele folosite anterior.
În acelasi timp, pentru ca forta pedagogică să fie cît mai puternică, Sfîntul Ioan Gură de Aur recurge deseori în sirul argumentărilor sale la exemple biblice, care, prin forta imaginilor utilizate, pot, într-o oarecare măsură, depăsi anumite nuante deficitare ale limbajului nostru. Astfel sînt aduse în discutie episoade precum cel al lui Zaharia care a pus la îndoială, în lumina logicii umane, cuvîntul lui Dumnezeu, motiv pentru care a fost pedepsit, luîndu-i-se darul vorbirii, cu toate că era preot. Asa cum acestui om credincios i-a fost pedepsită neîncrederea, la fel adeptii lui Eunomie vor fi pedepsiti pentru îndrăzneala cu care cred că se pot apropia de Dumnezeu. Un alt exemplu folosit în manieră similară este cel al lui Daniel. După un post de trei săptămîni acesta a avut o viziune în fata căreia a simtit că îl părăsesc puterile si că măretia lui se preface în stricăciune (cf. Dan. 10, 5-8). Ceea ce doreste Sfîntul Părinte să demonstreze prin această întîmplare este că dacă nici Daniel, om desăvîrsit, nu a putut privi un înger fără să simtă că îl părăsesc puterile, cum poate fi afirmat că este cu putintă a cunoaste pe Dumnezeu în esenta lui, cînd distanta dintre îngeri si El este, conform traditiei crestine, imposibil de închipuit. Îngerii, arhanghelii, heruvimii si serafimii însisi sînt umili în fata slavei lui Dumnezeu, ultimii dintre ei, fiind în proximitatea fiintei divine, îsi acoperă chipurile cu aripile. Dacă aceste fiinte superioare omului nu Îl cunosc pe Dumnezeu, cum putem avea noi acces la esenta Lui? Noi nu ne cunoastem nici măcar pe noi însine în totalitate, nu stim articulatiile sufletului nostru, nu cunoastem lumea în care trăim. În aceste conditii, cum putem avea pretentia cunoasterii atributului esential al celui ce a creat toate acestea?
Dincolo de nivelul polemic al acestor predici trebuie sesizată posibilitatea experierii unui nivel mai profund de întelegere, a cărui miză trece dincolo de corectarea unei erori, de îndreptarea unei erezii sau de întărirea credintei unui grup de oameni. Este vorba despre un alt tip de lectură – rugăciunea –, care provoacă o schimbare ale cărei consecinte sînt resimtite în primul rînd la nivelul cunoasterii de sine. A citi un text precum cel avut în vedere nu cu scopul informării, ci cu scopul introspectiei, poate transforma actul lecturii în rugăciune. Propriu acestui tip de lectură este o anumită schimbare de directie – dinspre text ca exterioritate, către sinele profund al lectorului –, schimbare care provoacă o modificare radicală. În urma acestei modificări sufletul se îndreaptă către o altă cunoastere, una care vizează ceva mai mult si mai profund decît corectarea unor erori de credintă –  relatia personală cu Dumnezeu.
Cu toate că ceea ce a declansat aparitia acestor predici este erezia lui Eunomie, o controversă de secol IV, problema centrală în jurul căreia sînt articulate ideile Sfîntului Ioan Chrisostomul din volumul avut în discutie este cea a tipului de cunoastere pe care o putem avea despre Dumnezeu. Chiar dacă acum, în secolul XXI, mijloacele noastre de investigare au suferit schimbări, adaptări, evolutii, problema cunoasterii lui Dumnezeu îsi păstrează încă actualitatea. Am în vedere noile directii de cercetare interdisciplinară care, prin autori precum Sir John Polkinghorne, Arthur Peacocke, Ian Barbour, Jaroslav Pelikan, abordează problema cunoasterii lui Dumnezeu în lumina datelor oferite de  stiintă.
Pentru cei interesati de opera Sfîntului Ioan Gură de Aur trebuie mentionat că în Romînia s-au tradus peste douăzeci si cinci de scrieri, marea majoritate a lor fiind apărute la editurile Institutul Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romîne (IBMBOR), Nemira si Sofia. De asemenea există si un site romînesc unde pot fi accesate date privind viata si activitatea Sfîntului, împreună cu o parte consistentă a scrierilor sale; adresa este www.ioanguradeaur.ro.