EVANGHELIA DUPĂ TOMA

Tiberiu BRÃILEAN

                    Evanghelia după Toma este unul dintre cele mai cunoscute si mai frumoase texte apocrife, de o importantă particulară pentru întelegerea începuturilor crestinismului. Desi face obiectul multor contestări, nici un cercetător serios nu o poate ocoli. Este plină de sensuri ascunse, ceea ce fascinează. Spre deosebire de celelalte Evanghelii, canonice, sau apocrife, de această dată nu ne sînt prezentate aspecte legate de viata lui Iisus, ci doar citate, peste o sută de pilde (logion, în greceste) ce-i sînt atribuite. Iată de ce am ales să o prezentăm aici.
 A fost descoperită în 1945, desi prima mentiune despre ea o găsim la Hipolit, în Refutatio, tratat compus la începutul secolului al III-lea. Aici, Evanghelia după Toma este atribuită sectei naasenilor. La rîndul său, în aceeasi perioadă, Origen o plasează în rîndul scrierilor heterodoxe, iar Eusebiu din Cezareea se referă de asemenea, la ea ca la o erezie maniheistă. Evanghelia de fată face parte dintre textele descoperite la Nag Hammadi, în limba coptă. Aceste texte, interzise de către episcopul Atanasie al Alexandriei în anul 367, au contribuit din plin la întelegerea modului cum s-a format învătătura crestină, precum si ortodoxia, sau Biserica oficială ca nucleu central al acestei învătături, fată de care documentele oarecum diferite au fost considerate eretice si aruncate la cosul de gunoi al istoriei. Dar iată că ele au supravietuit, Manuscrisele de la Marea Moartă, cele de la Nag Hmmadi si Evanghelia lui Iuda le readuc printre noi si le resupun atentiei credinciosului contemporan.
Editia pe care o prezentăm aici este una bilingvă, în coptă si româneste, traducerea, studiul introductiv si notele apartinînd lui Gustavo-Adolfo Loría-Rivel. Lucrarea a a părut la Editura Polirom, Iasi, 1993, sub îngrijirea lui Ioan-Florin Florescu.
Majoritatea exegetilor consideră că Evanghelia după Toma a apărut undeva în a doua jumătate a secolului I, cel mai probabil în mediul siriac, unde apostolul se bucura de o mare popularitate si unde au mai apărut si alte lucrări atribuite lui, cum sînt Faptele lui Toma si Cartea lui Toma „Atletul”. În ce priveste autorul cărtii, el pare să fie un gnostic iudeo-crestin, care încearcă să acomodeze învătătura lui Iisus cu cea a Vechiului Testament.
 Lucrarea propovăduieste cunoasterea eliberatoare, prezentînd o învătătură „secretă”, adică destinată unor grupuri de initiati: „Si a spus Iisus: oricine va găsi întelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea”, text care seamănă cu cel din Marcu – 4.11 si Luca – 11.52. Tot la cunoasterea eliberatoare (gnosis) se referă si Sfîntul Pavel, în 1 Corinteni – 8.7; 10.11. Aceasta este o abordare gnostică. Căzînd în lumea materială, sufletele si-au luat un învelis din carne ca să poată supravietui aici. Dar Dumnezeul cel Bun nu uită de ele si trimite pe Fiul său ca să le elibereze, aducîndu-le gnoza cea desăvîrsită, capabilă să le scoată din temnita trupului si să le întoarcă la Dumnezeu.
Trezirea omului se realizează prin descoperirea si aprinderea scînteii divine ce sălăsluieste în el, lăuntrul lăuntrurilor, prin cunoasterea sinelui său profund. Ce mult seamănă aceste învătături cu cele brahmanice sau budhiste, Gnoza adună sincretic elemente ale mai tuturor sisteme religioase antice, dar majoritatea lor, cu exceptia celei hermetice, a celei simoniene a celei maniheiste si a celei iudaice, prelucrează imaginarul crestin. Dumnezeul Vechiului Testament este Demiurgul, sau Dumnezeul cel Rău, care a creat lumea asta capricioasă, în vreme ce Dumnezeul Noului Testament este considerat Dumnezeul cel Bun, iar Iisus este Fiul Său, trimis să aducă oamenilor mîntuirea.
Iată cîteva exemple edificatoare de astfel de logia (pluralul de la logion): „Iisus a spus: Oricine a cunoscut lumea a găsit un cadavru, iar lumea nu este vrednică de cel care a găsit un cadavru” (56), sau „Vai de carnea care depinde de suflet si vai de sufletul care depinde de carne”, sau „Iisus a aspis: Acum, cînd vedeti asemănarea voastră vă bucurati, iar cînd veti vedea chipurile voastre, cele care au luat fiintă la începutul vostru, care nici nu mor, nici nu se arată, cum veti putea îndura?” (84), sau: „Atunci cînd veti fi în lumină, ce veti face?” (11).
Sînt, cred vizibile influentele altor religii si în primul rînd a hermetismului, cînd este vorba despre „chip”, despre sinele nostru profund, care e vesnic. Universul gnosticilor este unul plin de lumină, Dumnezeu este Lumină, ca si în Evanghelia după Ioan. Alte teme gnostice prezente sînt: obsesia regăsirii unitătii primordiale, mitul sufletului androgin, opozitia lumină-întuneric, functia eliberatoare a cunoasterii de sine s.a. Si totusi această Evanghelie pare cea mai putin gnostică dintre toate evangheliile apocrife si cea mai apropiată de Evangheliile canonice si de epistolele pauline. Dintre cele 114 de logia, 79 au legătură directă cu textele canonice.
Evanghelia după Toma constituie o colectie de maxime sapientiale si ezoterice, avînd, cum am arătat, origini diverse. Foarte interesant mi se pare versetul nr. 12, în care Iisus îl desemnează pe Iacob cel Drept ca urmas al său. De asemenea, Iisus declară că „adevărata tăiere împrejur se face în Duh”. Adevărata mamă este considerată cea dătătoare de viată, adică, precum în Evanghelia evreilor, Sfîntul Duh. Camăta este condamnată în mod transant. Avem deci de-a face cu o lucrare eterogenă, ce adună elemente ale mai multor traditii si credinte prezente în epocă.
Dogma ortodoxă asa cum o stim pînă astăzi s-a statuat la Conciliul de la Calcedon, din anul 451. Prin urmare, atunci cînd a fost scrisă, ca si celelalte Evanghelii, nu era deloc eretică. Si nu văd care ar fi motivele pentru ca astăzi să fie considerată astfel. Pînă în secolul al IV-lea, reflectia crestină se făcea în strînsă legătură cu o formă moderată de gnosticism. Ideologia crestină era o problemă deschisă, ea s-a polarizat mai apoi, astfel încît aceste texte nu au nici o vină, ba dimpotrivă. Cu toate acestea, procesul de polarizare a afectat Evanghelia, care a fost considerată gnostică si respinsă de Biserica oficială.
Evanghelia după Toma e scrisă în dialectul sahidic al limbii copte, adică cel ce se vorbea în Teba, dialect în care au fost scrise majoritatea operelor literare ale vremii. Ea cuprinde, cum am mai arătat o colectie de spuse ale Mîntuitorului care circulau în traditia orală. Rezultă un caracter eterogen, plin de interpolări de origine iudaică sau elenistică, de elemente gnostice, specifice literaturii apocrife. Prin urmare, nu credem ca Evanghelia să fi avut un singur autor, ci reprezintă mai curînd reunirea mai multor traditii orale, diferite si uneori contradictorii. Este posibil să fi existat un prototext, un corp comun, căruia ulterior i s-au adăugat alte contributii.
Spusele din Evanghelie seamănă izbitor cu ceea ce se practica la musulmani mai tîrziu, sub denumirea de hadith, spuse ale lui Mahomed. La musulmani se considera că cine detine 40 de astfel de hadith va fi asezat de Dumnezeu printre legiuitori si drepti în Ziua Învierii. Poate că la fel gîndeau si crestinii, cunoscute fiind interferentele între cele trei religii abrahamice pînă în ziua de astăzi.
Gnostice si eretice pot fi considerate, cum am arătat, numai anumite logia, iar nu întreaga carte. Textul de fată ne-a ajutat să cunoastem direct această Evanghelie si nu doar prin detractorii săi, asa cum s-a întîmplat sute de ani. De aceea importanta descoperirii de la Nag Hammadi este extraordinară, putînd fi egalată doar de descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă.
Evanghelia după Toma fascinează prin profunzimea cugetărilor, prin intensitatea sa spirituală si prin forta sa de expresie. Ea reprezintă o operă de de referintă pentru specialistii si nonspecialistii care studiază crestinismul primar si sînt dornici de noi trăiri spirituale, fapt pentru care multumim celor care o fac acum accesibilă si publicului românesc, în traducere directă din limba coptă si din versiunea fragmentare grecească. Editia beneficiază de un complex aparat critic, cu trimiteri la comentariile specialistilor. Specialisti care i-au consacrat pînă acum zeci de editii si o bibliografie imensă. Unii, mai scortosi, se tem de acest text, care a si fost interzis multă vreme, altii îi exaltă virtutile pînă la sacralizare. Important este că el ne poate ajuta pe calea către adevăr.