Grigore Vieru în limba italiană




 

                                                                                                                                                            Eleonora CÃRCÃLEANU

 


 

      În pofida unei afirmatii, care a circulat si poate mai circulă în lumea literelor italiene, potrivit căreia poezia nu se vinde si, ca atare, nu prezintă interes din partea editorilor, ea continuă să apară curent în colectiile specializate ale multor edituri.

Una dintre ele, Graphe.it Edizioni, prin colectia „Calligraphia”, care, bine stiut, înseamnă „scriere frumoasă”, oferă cu generozitate spatiu versurilor. Aici si-a găsit locul, văzînd lumina tiparului în 2009, un foarte atractiv volum bilingv cu poeziile esentiale ale lui Grigore Vieru: Orfeorinascenell’amore/ Făgăduindu-măiubirii.

Comparativ cu echivalările italiene ale versurilor unor importanti poeti ai nostri (Goga, Blaga, Sorescu si nu numai), apărute, însă, la edituri românesti (Minerva, Eminescu…), cele care au sansa să fie publicate direct în Italia – si, pentru a da doar un exemplu, amintim volumul bilingv al Anei Blandiana, Untempoglialberiavevanoocchi (Donnizelli Editore, Roma, 2004) – se bucură, desigur, de un impact imediat cu publicul cititor italian si, ca urmare, au o eficientă mult mai însemnată în cunoasterea literaturii noastre în tara acestei milenare culturi. Realizatoarea evenimentului cultural anuntat în titlul nosatru, Olga Irmiciuc, născută pe meleaguri basarabene, ca si poetul, semnează traducerea versurilor, o adînc vibrantă prezentare a mesajului lor poetic intitulată Unorficodialogotral’AmoreelaMorte si Cronologia vietii si operelor lui Grigore Vieru. Domniei sale îi apartin, de asemenea, si notele din josul unor pagini, menite să faciliteze cititorilor italieni întelegerea anumitor aspecte/ fapte referitoare la cultura noastră.

În studiul introductiv, bine gîndit si scris, prin exemplificări potrivit alese, Olga Irmiciuc prezintă italienilor un Grigore Vieru imun la modele literare si departe de orice tentatie de asumare a unor termeni declamatorii, care „trăind într-o tară supusă unui regim politic inuman, reuseste să-si protejeze propria sensibilitate, refugiindu-se în lumea magică a poeziei, unde era posibil să dialogheze cu natura, cu istoria, cu strămosii si, infine, cu copilul ascuns în fiecare din noi” care-si divinizează mama. Versurile lui invită la o lectură ingenuă si simpatetică, tocmai pentru că în ele poetul a cîntat cu rară devotiune locurile si oamenii pe care i-a cunoscut în structurile lor profunde. Prin toată opera sa, Grigore Vieru a reusit să ridice vălul aparentelor asternute dens peste Basarabia mult încercată.

Bună cunoscătoare a limbii italiene, Olga Irmiciuc alege si traduce nouăzeci si nouă de poezii dintre cele mai reprezentative si în mai mare măsură apte să facă cunoscut italienilor tonul inefabilelor miscări sufletesti ale poetului, „dialogul lui orfic între Iubire si Moarte”. Echivalarea pe care ne-o propune se înscrie în rîndul acelor versiuni onorabile, care urmăresc, mai ales, o tălmăcire clar lexicală, din care nu lipseste o vădită participare afectivă.

Desi realizată în spiritul literei, cum am spus, această versiune italiană este aptă să sugereze timbrul spiritual al creatiei poetice a lui Grigore Vieru, atît de senin si de întelept, atît de pur si de reconfortant, atît de grav si de duios. Spre convingere, dăm citire, în paralel, poeziei Cînteculmamei/ Lacanzonedellamadre :

 

Nu-mi lua cercei si salbe, Non comprarmi dei gioielli :

Că de-amu am plete albe. ho gia bianchi i capelli.

 

Nu-mi lua năfrămi străine, Non comprarmi sciarpe pregiate:

Că de-amu eu nu văd bine . ho gli occhi annebbiati.

Rochie nu-mi lua de lînă, Non comprarmi vestiti di lana:

Că de-amu eu sînt bătrînă. io sono giŕ anziana.

Încăltări nu-mi mai alege, Per me scarpe non cercare:

Că de-amu eu nu pot merge fatico ora a camminare.

I-ai mai bine norei, lasă, Fai regali alla nuora:

Că ea-i tînără, frumoasă. lei è giovane e cara,

Iar eu, fiule-s bătrînă, io, invece vivo la mia sera,

Cine m-o vedea-n tărînă ?! chi mi vedr à sotto terra ?!

De multe ori, echivalarea pur lingvistică este depăsită, Olga Irmiciuc reusind să transpună ritmicitatea si muzicalitatea versului original ca, de exemplu, în strofa a doua a poemului Nuam, moarte, cutinenimic/ Nonhonientecontrodite, morte:

Dar ce-ai face tu si cum ai trăi Ma come faresti tu e come vivresti,

De-ai avea mamă si-ar muri, se avessi una madre e morisse,

Ce-ai face tu si cum ar fi cosa faresti tu e come ti sentiresti,

De-ai avea copii si-ar muri?! Se un figlio avessi e lui morisse?!

 

Din traducerile Olgăi Irmiciuc, elaborate cu sensibilitate, stiintă si aderare sincronă, cititorul italian poate să perceapă, în mod cert, dimensiunile lirismului unui însemnat poet român, asa cum este Grigore Vieru.