Un document de arhivă inedit: autobiografia poetului George Mărgărit

 


 
                                                                 Iulian Marcel CIUBOTARU

 

            Într-un articol recent, intitulat Noi contributii la biografia lui George Mărgărit, Nicolae Scurtu conchide cu privire la viata si opera poetului George Mărgărit următoarele: „se impune, imperios, o revizuire integrală a istoriilor si dictionarelor literare care au apărut pînă acum, evident, după o lectură atentă si o recercetare minutioasă a biografiei si biobliografiei scriitorului, indiferent de valoarea estetică sau de ierarhia în care se află” 1.

Cred că un prim pas în realizarea acestui demers îl constituie publicarea scrierilor (indiferent de categoria unde pot fi încadrate) rămase inedite. În spiritul acestei idei s i convins fiind eu însumi de necesitatea reevaluării s i rediscutării operei s i biografiei lui George Mărgărit, se publică acest prim document inedit. El se păstrează la Arhivele Statului din Ia s i, constituind dosarul cu numărul 9 din fondul ce poartă numele scriitorului. Manuscrisul cuprinde patru pagini în format A4, fiind dactilografiat. În publicarea acestui document am respectat ortografia s i particularitătile textului original (sublinieri, scrierea unor propozitii cu majusculă, semne de punctuatie s .a.).

În istoria literaturii noastre, astfel de autobiografii reprezintă o raritate, nefiind publicate sau valorificate pe măsura importantei lor. Conditiile în care a fost scrisă prezenta autobiografie rezultă destul de clar din text. Ajuns la vîrsta de 38 de ani, fără a avea o slujbă sau o locuintă stabilă, diagnosticat cu cancer s i refuzat de diver s i redactori cu publicarea unor texte, poetul George Mărgărit se adresează lui Leonte Răutu (1910-1993), s eful Directiei de Propagandă s i Cultură a CC din PMR, sperînd în luarea unor măsuri pentru remedierea situatiei sale. La putin timp după expedierea acestei scrisori, George Mărgărit moare, după o internare prelungită în sanatoriul de la Bîrnova (28 august 1961).

Rîndurile de fată dezvăluie un om profund nefericit s i nedreptătit, cu o viată pe parcursul căreia a cunoscut poate prea multe încercări. Perfect con s tient de situatia sa, Mărgărit î s i scrie autobiografia într-un stil sobru, fără a fi lipsit însă, de o doză de indignare s i tristete. Prezentul document este edificator pentru lămurirea unor aspecte din viata s i opera literară a celui care a scris Profeticul vis s i a tradus din Paul Valéry s i Charles Baudelaire.

 

P. S. Anul acesta, la 28 august, se împlinesc cincizeci de ani de la moartea lui George Mărgărit.

 

„Mult s i sincer respectate tov. Leonte Răutu,

 

Subsemnatul Gheorghe Mărgărit, scriitor s i ziarist, licentiat în filosofie s i absolvent al facultătii de litere al Universitătii ie s ene / din 1946/ . În vîrstă de 38 de ani, sintindu-mă la capătul răbdării unei nedreptătiri personale care durează de peste 10 ani, mi-am luat inima s i cugetul în dinti s i am cutezat – deliberat s i deschis – de a mă adresa chiar Domniei Voastre, mult s i sincer respectate tovară s e Leonte Răutu, iubitul s i luminatul nostru cîrmuitor ideologic. Permiteti-mi dar de a veni s i a vă ruga stăruitor să aveti cunoscuta s i înalta solicitudine s i să binevoiti a lua cuno s tiintă de o stare de fapte, expusă aici pe cît îmi stă cu putintă mai concentrat s i edificator, asupra căreia încercata s i profunda Domniei Voastre ascultare – dacă va găsi de cuviintă – a va lua în adevărata s i limpedea ei apreciere.

Accentuîndu-vă de la bun început că nu fac proces de rea intentie nimănui s i că nu insinuez, pe cîteva puncte, extrase auto-biografic, îmi iau îngăduinta de a vă expune cele ce urmează s i îmi asum întreaga mea răspundere:

1. Dela 18 ani /1941/, întretinîndu-mă singur, prin scris publicat, am luat atitudine răspicat democrată în perioada de acută fascizare a tării. Ca student, bursier, fecior al unui învătător ie s ean, fără nici o altă avere, sînt cunoscut ca antilegionar s i antiantonescian s i ca sabotor con s tient al odiosului război hitlerist. În 1943, a s a cum arată actul de acuzare al Sigurentii pe care-l posed acum în original, am fost înaintat s i judecat de către curtea martială din Ia s i, pentru activitate antifascistă s i pentru boicotarea publică a încîrdă s irii antonesciene. A s adar, să-mi fie îngăduit de a sublinia că, în conditiuni speciale, chiar ca tînăr student, între 1941-1944, am avut o comportare cetătenească precisă s i în anume senz exemplară în masa studentimii de atunci .

2. După Eliberare, din Septembrie 1944, alăturîndu-mă ca ucenic s i discipol cinstit unor scriitori s i intelectuali înaintati ca N. D. Cocea, G. Călinescu, Iorgu Iordan s . a., am început să militez sustinut în presa noastră democrată / Romînia literară, Victoria, Tribuna poporului, Frontul Plugarilor/ s i am făcut parte din prima grupare a scriitorilor progresi s ti, organizată atunci de Mihai Beniuc, Geo Bogza, s .a.

3. De atunci s i pînă în prezent, cu o abatere de 3 luni/ aprilie 1946 – iunie 1946/, întrerupere asupra căruia voi reveni, am publicat în ziare s i reviste, sub semnătură proprie, circa 1000 /o mie/ de lucrări diverse /articole, reportaje, studii, beletristică – poezie s i proză-critică literară, etc. / fiind înregistrat în „Istoria literaturii romîne” a acad. G. Călinescu.

4. Trecîndu-mi examenul de capacitate tinut pe tară pentru profesorii secundari în primăvara 1946, din 1946-1950, am fost dela 22 de ani profesor calificat la Ia s i s i Boto s ani s i în această calitate, am format zeci de elevi care sînt astăzi la locuri de răspundere s i de merit în Republica noastră s i care – oricînd – pot aduce mărturie despre această activitate a mea, orientată just cu doi ani înainte de Reforma Învătămîntului din 1948.

5. Din 1950, cînd am revenit în Bucure s ti unde, într-o s edintă prezidată de maestrul Mihail Sadoveanu, am fost propus s i ales membru al Uniunii Scriitorilor din R.P.R s i pînă în prezent – sub motive feliurite – diferitii redactori, cunoscuti de mine, nu m-am folosit de cît în calitate de colaborator s i numai la cîteva reviste s i ziare, cu toate că n-am avut nici o pedeapsă statală s i nu mi s-a luat, după cîte s tiu – din împuternicirea forurilor superioare – nici dreptul de încadrare, nici cel de a semna cu numele meu. În acest răstimp între 1950 -1960, doar pentru un an s i în mod provizoriu, am fost acceptat ca redactor s i redactor s ef adjunct la „Ia s ul literar” /1953-1954/ s i, pentru trei luni, ca profesor la Facultatea muncitorească din Ia s i. Am fost înlocuit neavizat, fără nici un criteriu temeinic s i motivare convingătoare.

6. Mai mult sau mai putin afirmat în tară în promotia mea de scriitori s i publici s ti, realizat în conditiile schitate, ani la s ir, am fost – pînă în 1958 – să cad în boema mizerabilă s i în alcolism, să mă îmbolnăvesc, mereu fără un loc sigur de muncă, mereu fără locuintă, neputînd primi de nicăieri nici un fel de sprijin efectiv – constuctic, bagatelizat, ca unul care nu am cultivat s i nu cultiv relatiunea socilă – cheie, grupul familiarist, solidar s i personalitatea. Nu am fost exclus din Partid s i nu am făcut parte din rîndurile lui .

7. Vă rog din adîncul con s tiintei s i al convingerii mele intime să-mi mai fie îngăduit de a mă întreba sincer autocritic s i chiar în fata Domnie Voastre:

a/ Cu ce am gre s it eu, esential s i iremediabil, / în afară de a fi fost s i constrîns să alunec din dezechilibru în boema s i de a-mi fi recunoscut, în 1946, în chip public abaterea de a fi scris în „Liberalul” în trei luni, s ase articole fără atac antipartinic, ie s it atunci la 22 de ani, din s ăvăirea nemotivată totu s i prin lipsa de întelegere pe care mi-au arătat-o unii colegi de presă, din derută s i confuzie/, regimului nostru democrat populars

b/ Cu ce am gre s it eu, esential s i de neabsolvit, în fata principialitătii Partidului, specificîndu-vă aici că în iunie 1958, numai pentru o singură cronică literară publicată în „Ia s ul literar”, alături s i după viza de redactia revistei, rămasă intactă s i azi, am fost aspru s i pe drept criticat de către „Scînteia” pentru a fi scris apologetic s i neorientat, de s i cronica în cauză a fost alcătuiră de mine într-un sanatoriu T.B.C., unde eram internat departe de orientarea ideologică imediată s ia activă, departe de orice sprijin moral s i materials

8. De aproape trei ani, din proprie vointă, am lepădat definitiv viciul amintit. Totu s i, s i după această însănăto s ire evidentă, la 38 de ani, cu o calificare atestată s i cunoscută ca atare de oameni impartiali competenti, în mod prezumtios , sub pretexte necomunicate direct, tăiate, cu schime s i strîngeri de umeri, redactori foarte bine cunoscuti de mine, de ranguri diferite, îmi refuză demonstrativ dreptul de a fi publicat după meritul s i capacitatea mea artistico-intelectuală. Trebuie astfel să depind/ arbitrar s i capricios/ de acest soi de hotărîre pre-stabilită a cărei origină nu o cunosc s i care – chipurile – îmi este tinută în taină s i mi-i învăluită în cuvinte.

9. De peste doi ani sînt colaborator regulat al ziarului „Glasul Patriei”, organ al Comitetului Romîn pentru repatriere unde sustin sub propria mea semnătură/ de ce aici îmi este admisăs/, printre primele condeile combative s i consiante politice fermă a Partidului s i a Guvernului nostru s i unde duc – argumentat – compania pentru revenirea acelor compatrioti s i educabili, dar în s elati de propaganda du s mană. s i totu s i ... s i totu s i, eu semnatarul acestor articole, reportagii s i pamflete de campanie organizată, mă aflu – în 1961 – aici în tară, în situatia pe care o socotesc nefirască DE A NU MI SE DA BULETIN DE CAPITALĂ, neavînd o îndacrare certă, de s i activez, după cum am avut cinstea să vă arăt, de aproape 20 de ani, ca scriitor s i ziarist.

10. În prezent, de peste 7 / s apte/ luni sînt în tratament s i diagnosticat de cancer la Institutul Oncolozic din Bucure s ti. După ie s irea de aici, după 20 de ani de muncă sriitoricească, cu activitate antifascistă, MĂ AFLU ÎN SITUA s IA DE A NU AVEA NICI UN SALAR ORI UN AJUTOR DE BOALĂ CONSTANT, /pensie/ de s i sînt bolnav s i pentru o perioadă inapt pentru muncă.

În ciuda acestor conditii neprielnice, fără a le mărturisi nimănui, am lucrat s i lucrez la terminarea unui volum de versuri, gata de tipar în care îmi slăvesc – după puterea mea artistică – cu devotament s i înflăcărare, patria, constuctorul s i constructorii ei, epoca noastră comunistă, ziditorul ei: Partidul!

Fără a avea obi s nuinta jeluirii, lucid s i calm, după regăsirea mea morală, considerîndu-mă lovit/ direct s i indirect/ în drepturile mele elementare de modest scriitor s i de cetătean/ dreptul la muncă legală s i la locuintă legală acolo unde pot produce /, mi-am luat inima în dinti s i am cutezat de a mă adresa chiar Domniei Voastre, mult stimate s i adînc iubite tovară s e Leonte Răutu, cu nădejdea s i încrederea, deabătute deopotrivă. Am nădejdeacă, verificîndu-se, cercetîndu-se s i apreciindu-se exactitatea situatiei mele, în spiritul realei dreptăti partinice, veti avea marea bunăvointă de a da înalta Domniei Voastre dispunere. Am fost s i rămîn al Domniei Voastre cu întregul meu devotament, cu sincera s i totala mea iubire pentru cauza măreată la care, cu adîncă întelepciune, ati veghiat s i veghiati în patria noastră scumpă: Republica Populară Romînă.

G. Mărgărit Institutul Oncologic / camera 109, et. II,

Bdul 1 Mai, Nr. 11. Bucure s ti ”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Legenda poze Autobiografia poetului George Mărgărit – A. N. I. Fond „G. Mărgărit”, Dosar 9, f. 1, 2, 3, 4.

 

Nicolae Scurtu, Noi contributii la bibliografia lui George Mărgărit, în „România literară”, an 42, 6 august 2010, nr. 29, p. 14.

Dintr-o eroare de scriere, acest cuvânt de legătură se repetă în manuscris.

Corect este încadrare.

Corect este Ontologic.