Călin COCORA   

Mare mi-a fost mirarea să descopăr în numărul trecut al revistei „Convorbiri literare” un titlu: Călin Cocora, un plagiator semicunoscut, semnat Emanuel Guralivu.

La acuzatia de mai sus voi răspunde cu o explicatie deopotrivă simplă si complicată. În primul rînd pun la dispozitia redactiei revistei discheta care contine un document creat în 2000 si care contine mare parte din poemele apărute în volumul Convertibilitatea rostirii si alte reliefuri, cu mentiunea că e vorba de texte cărora le-am căutat un titlu de volum pe parcursul mai multor ani, parte din ele fiind destinate publicării încă din 2001, într-un volum  care trebuia să poarte titlul  Tainele nimicului, pentru care se obtinuse finantarea MCC prin editura „AXA” din Botosani. O mare parte din ele au apărut în diverse publicatii literare, publicatii pe care, din motive ce le voi enumera mai jos, le-am rătăcit, dar care prin bunăvointa anumitor persoane astept să le recuperez. Fără a avea putinta reconstituirii exacte a datelor de aparitie, unele înainte chiar de 1990, dar pînă în 2001, voi enumera publicatiile într-o ordine pur întîmplătoare: “Tribuna”, “Literatorul”, “Pro Europa”, “Agora literară”, “Cuvinte potrivite” etc. În ce priveste “Agora literară”, lucrurile sînt mai simple, dat fiind faptul că revista a avut aparitie episodică, în numărul trei 1994 sînt publicate, pe două pagini, poemele Plimbare prin cartier, om supus greselii fiind nu practic alchimia inversă ce atinge aurul si-l transformă ireversibil în plumb, muscătură agresivă din neuronul aproapelui cu dreptul celui al cărui neuron este cu o dendrită mai mare, pe vremea cînd frumoasele teseau si vitejii plecau de bezmetici pe mare.Exceptînd primul poem celelalte, au avut alte titluri.

Întrucît pînă la a ajunge în Botosani, si pînă cînd Gellu Dorian nu a insistat să semnez cu nume real, semnam Călin Candrea, s-ar putea ca tînărului Emanuel Guralivu să i se pară nefiresc să vadă poemele într-o carte Călin Cocora.
Acum si partea „complicată” a explicatiei. În anul 2001, ori criza de 40 de ani, ori cine stie ce alte neexplicate motive, am început o furibundă corespondentă pe site-uri matrimoniale, amintesc aici noi2.ro. sentimente.ro, amore.ro, prietenii.ro, amandoi.ro. Adevărul este că m-am lăsat prins într-un joc care a atras după sine un divort, un joc în care am trimis unui număr de 2-300 de persoane feminine diverse texte în care amestecasem integral ori fragmentar poeme, ori pur si simplu doar poeme întregi. Nici acum nu stiu dacă testam reactii ori chiar voiam cuceriri. Cert este că, descoperindu-mi jocul, fosta sotie mi-a sters o serie de conturi. Multe din textele pe care le-am trimis s-a întîmplat să mi se întoarcă ad litteram sau combinate în diverse mesaje de răspuns, evident de la persoane care nu aveau nici o legătură între ele. A devenit evident pentru mine faptul că orice text susceptibil de a impresiona este pus în circulatie fără precizarea sursei. Am descoperit un fapt surprinzător: pe internet anonimatul permite oricui copierea si însusirea unui text.
Cu regretul de a fi pierdut un mare număr din mesajele pe care le-am vehiculat la vremea respectivă si de a nu fi în măsură să aduc probe certe pentru toate poemele încriminate, pot totusi proba poemul Adelina, si el mentionat de domnul Guralivu. Acest poem a fost transmis prin email în toamna anului 2003 actualei sotii si este înregistrat pe serverul de email yahoo.com, expedierea făcîndu-se de pe adresa c24@as.ro. Din motive usor de înteles nu voi face publică si adresa sotiei.
Mutările succesive (Cluj, Arad, Cluj, Botosani, Cluj, Slobozia, Iasi), existenta mai mult decît dezordonată, au făcut să pierd revistele în care au apărut poeme ale subsemnatului, timpul scurt scurs de la acuzatiile domnului Guralivu nu mi-a permis căutările în bibliotecă. Revista mentionată mai sus, respectiv „Agora literară”, urmînd să-mi parvină în zilele următoare prin bunăvointa prietenilor. Sper ca activitatea de „detectiv” pe internet să-mi permită să descopăr cît mai multe din poemele puse în circulatie pe această cale, asa cum sper să-mi pot contacta fosta sotie, cu care nu am mai avut nici o legătură din 2003, după divort, spre a reintra în posesia altor documente doveditoare.
Mai mentionez si faptul că, la o sedintă de cenaclu desfăsurată în Galeria de artă „Pod Pogor Fiul”, la data de 18 martie 2005,  am lecturat si o parte din poemele incriminate. Din lipsă de spatiu mă rezum la însiruirea paginilor din carte: 9, 10, 11, 12, 16, 17, 18, 21, 23, 22, 26, 40, 67, 88. Poemele de la paginile 39 si 91 se regăseau la acea dată într-unul singur.
În final, două întrebări adresate domnului Guralivu: sub imperiul cărei inspiratii si-a modificat optiunea asupra genezei poemului Adelina,despre care initial afirma că l-a scris la moartea bunicii pe site-ul poezie.ro, ca mai apoi în „Convorbiri literare”să afirme că a fost inspirat de o iubită, Claudia. A doua: cît de neprihănit se consideră domnia sa, din moment ce invitat printr-o convorbire telefonică la editură întru lămurire, îsi anuntă sosirea în 2-3 zile, după cum îi va permite timpul, ceea ce nu s-a mai întîmplat.