CARNETELE UNUI
DECENIU (XVI)
• 4 ianuarie. Un nou an începe. Poate mai senin si mai prietenos ca 1984, cel tulbure, plin de ravasiri, de repeziri, ca o cohorta de fluturi care uluieste. Oricum, an norocos, sa nu spun ceva rau împotriva lui Dumnezeu. Mi-a aparut Intrarea în scena care, asa ciuntita, redusa la 1/3, a intrat bine în gura criticii (unsprezece cronici cam în toate revistele literare).
Pe urma: am scris o noua carte, Plimbarea prin flacari si mi-am perfectionat tehnica disperarii.
Am început lucrul la Martorii orbi , iar 1985 pot sa-l declar anul romanului martorilor orbi. Am început corespondenta cu Odisseas Elytis, care sper sa se continue timp de vreo patru sute de ani. Am organizat Colocviile nationale de poezie de la Tîrgul Neamt. M-am mai îmbogatit cu un prieten: George Vulturescu.
Si reprosuri: am citit si am scris prea putin fata de cît as fi putut, mi-am rarit fara motiv momentele de singuratate. În 1985 nu-mi apare nici o carte care sa-mi rupa ritmul. Asadar, la munca, la scris si la citit! Si vorba lui Victor Hugo: „les livres sont des amis froids et surs”.
• Grecii au simtit si au exprimat bine naveta între Apollo si Dionisos. Betia te cerne repede. Vine luciditatea, curatenia, lumina.
• Mi s-a lehamisit de trimis carti. Am trimis anul trecut peste 500 de exemplare din Intrarea în scena la prieteni si neprieteni. M-au ajutat si cei 13.500 lei primiti ca drepturi de ajutor.
• Un gînditor contemporan spunea ca doua pacate ale omului sînt esentiale: optimismul si melancolia .
• Zice Lessing: „Între adevar si cautare prefer cautarea.”
• Tot ma învîrt, ma ocolesc, prepar ceaiurile, amusin preajma. De-acum una si buna! Sa atacam: prima lectura pe anul acesta: ULISE de James Joyce, carte aparuta la „Univers” în doua volume, traducerea: munca de 11 ani a poetului Mircea Ivanescu.
• Duminica, 6 ianuarie. Vals sentimental de Ceaikovski, în timp ce citesc o tableta a domnului Marquez, Candida Erendira si bunica sa Irene Papas . Si ma gîndesc la publicitatea pe care a fost în stare sa si-o faca acest Nobeliar cu suflet si minte de mare scriitor si sînge de ziarist. O publicitate de care nu se bucura scriitori sud-americani pe care-i consider egali ca valoare: Ernesto Sabato si Augusto Roa Bastos. În tableta pe care-o citesc, Marquez vorbeste despre alegerea numelor personajelor în romane, pentru ca cititorul sa te creada. Spune Marquez: „Exista multe romane pe lumea asta, chiar si romane bune, care se prabusesc în uitare pentru ca personajele au nume gresite.”
• Ce fain zice poetul Ion Barbu: „omul de sînge si de spaime”!
• Încheiam, în decembrie, carnetul precedent (al XIII-lea) cu aceasta însemnare: „în fata prostilor nu avem niciodata argumente”. Ei da, acum ca stim asta, sa pastram argumentele doar pentru noi si sa încercam sa avem de-a face cît mai putin cu prostii, idiotii, gagautii, analfabetii, fudulii, strîmba-idei, cabotinii, scîrtarii, banalii, cancanarzii, semidoctii, lingaii, lustruitorii de vorbe, culturalii agresivi, veleitarii si cu toti cei care ar dauna sistemului nostru nervos vegetativ si parasimpatic, domnule Daniel Corbu!
• Marti, 8 ianuarie . Întors de la cimitir, unde-am cautat nume pentru personaje la Martorii orbi . Astfel: pictorita Ludmila Verman, Dora Cristescu, Maximilian Bernea, Bonifaciu Micsulescu.
• Dintr-o scrisoare catre George Vulturescu: „Frate George, printre semeni îmi e mereu iarna. Comunic tot mai greu cu lumea, îmi vine sa cred ca sufletul meu tebuia sa fie într-un animal singuratic, traitor în întunecimile departate ale padurilor. Cît despre definitia pe care mi-o ceri, de Carl Saudburg, cred ca e asta: «Poezia e jurnalul unui animal marin care traieste pe pamînt si ar vrea sa zboare.»”
• Vineri, 11 ianuarie . Iarna cu multa zapada afara si mult frig, pe care-l suport tot mai greu. Bulversat de Joyce, de extraordinarul Leopold Bloom. Lecturez de parca-as înota spre un tarm care nu se-arata. În pauze, rasfoiesc Arghezi. Iata ce spunea prin 1904 (în rev. Linia dreapta , art. Vers si poezie ): „Decadenta în arta e ceva nascocit de vrajmasii unor aducatori de libertate – nu numai de talent – în poetica franceza; li s-a parut lor ca numaidecît esti decadent daca sari peste ceva ce-ti pare vechi si stricat, si daca-n loc de 15, vezi 25 de cocori într-o zare, sau 10.”
• Sa notez din discutia de-aseara cu George Calcan: bunul simt în stare de vapori.
• Ieri mi-au cazut rafturile bibliotecii care acopera doi pereti în camera mea. E ora 3 din noapte si abia am terminat de asezat jumatate din mormanul de carti adunate pe podea. Cred tot mai mult ca e vorba de un complot al cartilor necitite sau nerecitite.
• Pîna la urma, poetul ramîne naiv ca un fluture de lampa care-si pîrleste cu recidiva aripile la flacara din prea multa încredere în ea.
• Azi dupa amiaza: bucuria de a primi o noua scrisoare de la Octavian Paler. Ce frumos spune într-un paragraf: „himere de uz personal”.
• Duminica, 13 ianuarie . Toata ziua ni s-a fost luat curentul electric. O idiotenie ideea economisirii pe nervii nostri! E ora 20 00 si citesc Joyce la lumina lumînarii. Acum, în burta întunecata a micului tîrg de sub Cetatea Neamtului, îmi amintesc de Gorki si de alti anahoreti care si-au facut o cultura mare la lumina mica si blînda a lumînarii. Dar sîntem în secolul XX, logosul ma-si de secol!
• Zice Julien Green: „Un om care n-a refuzat niciodata este un om sarac.”
• Marti, 15 inauarie . E la fel de frig. Gheata siberiana. Dar astazi îl sarbatoresc pe Eminescu. Am scos poemele din raft. Sa cetim Kamadeva si Oda si Scrisorile . Mi-am pus ghete noi, am facut baie si m-am pregatit sa-l primesc cum se cuvine. Va veni El sa dea buna ziua nimicniciei noastre. Tacere! Astazi îl sarbatoresc pe Eminescu.
• Poate ca peste ani voi putea spune si eu ca Jules Renard: „Am fost crescut de o biblioteca”.