CURIER DE AMBE SEXE

 

                                                                    Nicolae SAVA

 

 

Dimitrie Anilina din Ianca, Brăila, om cu două cărti la activ (cum afirmă în scrisoare), ne înstiintează că ne-a trimis printr-un prieten, prin internet, trei piese de teatru, iar la scrisoare anexează un grupaj de versuri. „Aici multi cred că odată ce a scris Sebastian teatru, nu mai îsi are rostul aparitia altui dramaturg. Nu stiu dacă voi fi vreodată dramaturg, dar parcă pot scrie” – Domnule Anilina (mă rog, ăsta vă e pseudonimul), vă credem că simtiti, la 42 de ani, nevoia de  a scrie si teatru – după ce ati publicat două volume de versuri –, dar noi n-am primit încă nimic prin internet de la dumneavoastră. De-om primi vom citi si ne vom pronunta. Cît despre versuri, ele sînt foarte slabe, ca să nu folosesc altă expresie mai dură. Din cele 11 texte trimise am ales pe cel care are, cît de cît, coerentă, cel intitulat „Punctul ca un nod Gordian” (sic!): „uimit esti Doamne/ că ai creat punctul/ cel fără de iesire/ fără de intrare/ cu o genă în miez// te rotesti cu toată creatia/ în jurul lui/ încă nu stii pe unde/ să-i golesti continutul”. Nu e rău să frecventati un cenaclu, dacă aveti prin preajmă, pentru a vă confrunta si cu părerea altora despre ceea ce scrieti.

Năzărel Lucaci ne trimite un manuscris paginat, cu cuprins la sfîrsit, în care a caligrafiat de mînă, cu stiloul, 3 fabule (bine scrise, dar prea lungi), 9 poezii (semănătoriste, pline de locuri comune, de nivel mediocru) si trei proze scurte (destul de consistente, de nivel mediu). Năzărel are talent, însă nici unul dintre textele „cărtii” sale în manuscris nu este, încă publicabil. Ne-ar interesa si niste referinte biografice. Pentru că, după caracterul scrisului său pare a fi un pensionar, iar în acest caz singurul sfat pe care i-l putem da este să-si adune textele sub o copertă si să si le publice într-un album pentru uzul său personal.

Alt client al nostru, mai original decît toti, Tudor Mihai Valentin din Ploiesti, ne îndrumă spre blogul său, de unde să ne înfruptăm cu texte: „Numele meu este Mihai Tudor, am 33 de ani si de curînd mi-am construit un blog unde intentionez să-mi public o parte din lucrările mele. Vă rog respectuos, dacă aveti amabilitatea, să îmi cititi lucrările si să îmi transmiteti sugestii si propuneri de îmbunătătire a continutului si stilului lor” – I-am urmat sfatul dar am dat: doar de niste articole de ziar. Ne pare rău, dar astfel de texte nu fac obiectul curierului nostru. Însă cum si noi ne ducem traiul din munca cotidiană la un ziar local, ne dăm cu părerea din calitate, de jurnalist: articolele sînt bine scrise.

De la Monica Ergas din Pitesti primim o proză istorică, „Mireasa pierdută”, scrisă în stil sadovenian, cu boieri, cu voievozi din neamul Musatinilor, cu slugi si jupînese, cu iubiri tainice sau pierdute. Textul nu e rău construit, dar subiectul prozei cu pricina fiind atît de bătătorit de zeci de scriitori, unii cu geniu, el devine comun. Textul în sine ne demonstrează că Monica stie să scrie. Doar atît. O asteptăm cu o proză scurtă de vreo 2-3 pagini, cu un subiect original. Dacă vrea să publice la curierul nostru.

Un semn pentru Gabriel Nedelea din Craiova: nu am uitat că ti-am promis publicarea unui text la antologia din acest număr, dar s-a ivit grupajul altui client căruia i-am rămas dator mai demult, Stefan Ciobanu din Bucuresti, poet „cu acte în regulă”, pe care îl propun luna aceasta cititorilor. Gabriel, de la tine astept să-mi trimiti, cum te-am rugat luna trecută, un grupaj de poeme cît mai consistent.
„Bună ziua! Mă numesc Popescu Roxana-Andreea si sînt elevă în clasa a X a la Colegiul National „N. Bălcescu”, Brăila. As dori să public în revista „Convorbiri literare” cîteva dintre creatiile mele proprii (sic !). Am atasat acestui mail 5 poezii, precum si CV-ul meu pentru a afla mai multe date despre mine. Sînt la început de drum în acest domeniu, asa că orice fel de critici (si bune si rele), le primesc cu cel mai mare entuziasm” – Dacă orice fel de răspuns îl primesti „cu cel mai mare entuziasm”, cum ne spui, înseamnă că nu prea te interesează răspunsul nostru... Lăsînd gluma, din fericire pentru tine, răspunsul este mai mult decît favorabil. Ai talent. Încă nu îti acordăm „certificat” de poetă adevărată, dar esti pe drumul cel bun si asta contează. Citeste mult, ia-ti talentul în serios, uită lista (onorantă, de altfel) de premii luate si scrie cît mai mult ca să ai de unde arunca după. Un sfat: caută să transmiti aceleasi lucruri în propozitii mai scurte, mai concentrate. Multe din versurile celor 5 poezii pot fi tăiate, fără ca textul să sufere. Sînt convins că vei ajunge un nume în poezie. Deocamdată, pentru încurajare, voi alege un text din cele trimise pentru antologia din iunie. Te asteptăm si cu alte texte.
DACĂ HÎRTIA RABDĂ, NOI DE CE NE-AM OPUNE... * LENUTA DOLINSCHI, studentă, Suceava:  „Din bun simt, nu am să spun mai multe lucruri, decît că îmi pare nespus de rău de atitudinea infantilă manifestată de d-voastră în paginile revistei. Nu am nevoie să publicati poeziile mele dacă nu vă plac, iar pentru ceea ce ati spus nici nu vă mai permit vreodată să faceti acest lucru, căci chiar în paginile revistei d-voastră mi-au fost publicate poeziile si apreciate, dar atunci cînd d-voastră nici nu figurati în colectivul de redactie”. * NICOLAE POPOV, pensionar, Bucuresti: „Negustorii de imagini si idei/ caută febril tuturor/ potrivite chei./ Televiziuni, programe colorate xeroxate, piper ieftin si scandal/ obligatoriu o încăierare săptămînal./ Este suficient si eficient/ din pălării să iasă jonglerii/ trepădusi si jucării, murdării,/ stiri picante, sufocante, bucurii gonflabile,/ evident, aproape non-stop/ panglici si misto gagici/ pentru mari si cei mici...” (Nu va urma).

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citet, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diactritice) si să astepte un răspuns, care nu va întîrzia mai mult de două luni (în functie si de aglomeratia de texte care există). Ne interesează si cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie si, mai ales, talent literar, vor intra în atentia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului” sau, în caz exceptional, la rubrica de „Debut”, iar în final ne vom bate să postală, la sediul redactiei sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îsi vor afla răspuns doar în fie publicati si in paginile specializate ale revistei. Textele se pot trimite pe adresa paginile revistei.

 

ANTOLOGIA CURIERULUI: STEFAN CIOBANU

 

SI SOARELE STĂ PE CER CA UN COPIL  

dimineata ne spălăm cu mîini pe fată
alungăm lupii de pe cearcăne
ne încăltăm în pantofi de parcă am vrea
să intrăm cu totul

în coltul camerei stă pisica
precum un început de igrasie

 

PE EA O CHEAMĂ TOATĂ LUMEA

a lipit cu lacrimile ei pe o plansă mare
multe confetti

oamenii veneau ca atrasi de magnet se uitau
si intrau în tablou repede prea repede
spre supărarea publicului
care se manifesta sonor în fundal
mai apuca doar să îi sărute pe tălpi
ca să nu le mai înflorească riduri

din rama tabloului au iesit păsări ca furnicile
atunci a zîmbit a simtit
pentru prima oară în viată că în piept îi bate
 o inimă în care este o altă inimă
care ascunde o altă inimă
zîmbetul ei uni soarele cu luna
si se putea uita la nori ca într-o fîntînă

îngerii plămînilor ei
ai rinichilor ai pielii ai degetelor
ai gemetelor ai sînilor si tot asa
aruncau de plictiseală pietricele
în mare sperînd să ridice nivelul apei
si să înece pe toată lumea

 

SI AFARA

ea

merge pe treptele în spirala

zici ca merge pe marginea unui surub

deasupra ei

norii mari si grei

par niste bolovani

lipiti pe o coala de hîrtie

jos stă el
de mărimea unui punct
pare că se roagă sau că îsi
trosneste degetele

ea
sigur va merge asa
pînă cînd
pînzele de păianjeni
se vor lipi de pielea ei si se vor transforma
în riduri

el va rămîne acolo si după ce va muri
ca o stea

STAI CINE ESTE

de la balcon se vede cum
păsările intră în soare cum
din cosurile uzinelor ies norii cum
aerul e o pătură care se lasă usor peste lume

cum pietrele par niste hîrtii mototolite
cum luna este o pastilă efervescentă
asteptînd să o pui sub limbă
cum nici un munte nu e mai înalt decît tine

cum oamenii sînt ca bulele de aer
într-un pahar cu apă minerală
cum cerul este prins
 în bolduri de tavanul de traforaj
si boldurile sclipesc noaptea a stele
cum există avalansă de aer care
te apasă încercînd să te facă
de grosimea unei foi de scris

cum luna vrea să intre sărind gardul
ca un soldat întîrziat din permisie cum
soarele îsi trimite sosia sub forma
unui soare de hîrtie cum oamenii asteaptă
autobuzele
de parcă ar astepta un vapor de lapte
să îi ducă înapoi cu cîtiva ani.