Lenuta DOLINSCHI, Suceava. Începem tot cu Dvs. curierul lunii octombrie. Am primit noul grupaj cerut, scris tot în caligrafia care vă particularizează, de parc-ati broda pe vechile brocarturi. Sînteti, aflăm acum, studentă în anul II la Litere, asa că aveti un mediu bun de formare. Nu-l evitati pe profesorul si eminentul critic literar Mircea A. Diaconu! Am ales spre publicare Absentă germinînd infatigabilitatea. La bune lecturi si tineti pe aproape!

            Daniel LĂCĂTUS, Călan (Hunedoara). Între prieteni despre Dumnezeu si Radiografia unei societăti bolnave sînt proze eseistice, fără legătură cu limbajul poeziei. În ce priveste Literatură, tu!, avansati o idee teribilistă care nu găseste în mine un adept. S-o cităm în întregime: „Literatură, tu/ cu poeziile tale hidoase/ mi-ai distrus copilăria/ în loc să bat/ mingea pe maidan/ am stat închis/ în casă si/ am cochetat cu versuri/ tot nu esti multumită!/ Am cersit metafore în Gara de nord/ să te fardez cu/ figuri de stil/ iar tu nerusinată/ îmi întorci obrazul”.

            Adnana GAFENCO, Suceava. Primit-am frumoasa, lunga Dvs scrisoare. Poemele de acum: mature, riguros construite, percutante. Vă declar gata de debut în volum! Alegem spre publicare Interludiu, Întuneric si Fără somn. Pentru o comunicare si mai rapidă, folositi danielcorbu@yahoo.com.

            Victor PUIU, Buzău. Texte prozaice, apoase, fără urme clare de talent. Opriti scrisul, începeti lecturile!

            Cornelia MORAR. Texte naive, uneori jenant de penibile, ca acesta, numit Durere: „Îmi întind trupul greu si rece pe tărînă/ Mă văd ca prin vis fata de ieri, tînără, jună/ Vreau să mă ridic să rîd să alerg ca altădată/ Dar azi nu mai sînt eu, viata mi-a fost luată”. Ce pot să vă mai spun, cînd viata, se pare, „v-a fost luată”? Pingeluiti bocancii, lung e drumul pînă la Poesie!

 

 

 

Adnana GAFENCU

Interludiu

 

mă gîndeam într-o zi să-mi
fac o umbrelă din
ploaie si să-mi tes niste
haine la repezeală din
propria-mi carne mai
aveam cred în minte să
înjunghii cîtiva oameni alesi
pe sprînceană să le aduc
inimile în camera mea si
să mă înconjur
de dragoste dar am lăsat
totul baltă zicîndu-mi că-n
viata
asta
oricum nimic nu e
posibil

Întuneric

ti-au luat-o toate umbrele tale
înainte si mai-mai
că ti-ai pierdut
pasii pînă să te-ajungi si te-ai
alungat în atîtea mii de rîsete cînd
tu-ti căutai doar plînsul (cu inflexiuni
numai de tine stiute) si n-ai mai
avut de unde să
te alegi

 

Fără somn

Mi-e somn de mine.
Din cer cad timpi
care-mi asează asternutul.
De undeva, foarte de sus
Se-apropie ninsorile.
Si frigul.
Îmi urc privirile
spre adîncimi dinspre zenit.
Si văd acolo, prin straturi de zăpadă viscolită
clipa cînd, întunecată de atîta alb
si alungînd toate luminile,
mă voi putea, de-atîta somn,
dormi?

 

Lenuta DOLINSCHI

 

Absentă germinînd infatigabilitatea

infantilă e îmbrătisarea
cosmogoniei versului
netezind
vechea licoare fonică
abandonată
în lacrimi

transparente
în primul meu anotimp
lingvistic

clipele curg

convergenta necunoscutului
dispare
pierdută
prin oasele timpului.

În dinastiile
ochilor văd
lacrima ta
ironică si stiu
stiu să cred
că smulgînd
zilele ruginite
mă voi întoarce
la tăcerea semiologică
celebrînd sosirea
unui alt anotimp
germinînd absente
prin timp.