DIMITRIE IOV CATRE LECA MORARIU
SCRISORI INEDITE








                                                                                                                                                                   Eugen DIMITRIU

 

      În a doua jumãtate a deceniului opt, împreunã cu profesorul si publicistul Petru Froicu din Suceava, am avut nesperata sansã sã ne apropiem de doamna Octavia Lupu-Morariu, sotia universitarului cernãutean, stabilitã în Cetatea de Scaun. Distinsa pianistã, pãstrãtoare a unui fond documentar de exceptie, a înteles cã vrem sã cercetãm materiale necunoscute si ne-a pus la dispozitie tot ce avea.

      Vreme de t ani, în fiecare duminecã dupã masã, ne-a primit cu bunãvointã si ne-a dat multe informatii despre viata si activitatea prof. dr. Leca Morariu, despre prietenii sãi si alte aspecte nestiute. Ne interesa în primul rînd corespondenta (peste 1200 de misive din tarã si strãinãtate, de la personalitãti marcante), apoi uriasul sãu Jurnal, de-o viatã.
      Timpurile vitrege, moartea distinsei intelectuale în 1992, ne-au întrerupt vizitele, dupã ce, terminînd de cercetat corespondenta, voiam sã parcurgem Jurnalul. Am publicat în diverse reviste o micã parte a scrisorilor. Cu cîteva am apãrut si în „Convorbiri literare”, dupã 1990. Din dorinta de-a împãrtãsi cititorilor alte frînturi de comori necunoscute, venim, de data aceasta, cu gîndurile lui Dimitrie Iov cãtre Leca Morariu.
      O rodnicã prietenie a rezistat încercãrilor postbelice, cînd autorul frumoasei poezii Au înflorit castanii la Soroca, stabilit în Bucuresti, se adresa cãrturarului si literatului cernãutean, refugiat dupã 1944 la Rîmnicu-Vîlcea, unde a murit în 1963 si a fost adus, cu întregul fond documentar, la Suceava.
      Pe D. Iov (1888-1959) l-a surprins moartea doar dupã cîteva scrisori trimise amicului sãu. O misivã din 12 ianuarie 1962, semnatã de Aglae Iov, anunta cã sotul s-a stins în august 1959, motiv ce explica îndelunga tãcere a prietenului trãitor cîndva în Basarabia pierdutã (ca si nordul Bucovinei, dupã care a tînjit Leca Morariu, pînã a închis ochii).
      Cele cîteva scrisori dezvãluie trãinicia unor frumoase sentimente de prietenie, dar si hãrnicia unor oameni de condei hotãrîti sã scrie, în pofida vremurilor apocaliptice prin care treceau ei si un neam întreg. Redãm mai jos textele misivelor.
      Eugen DIMITRIU
1
      Buc., 21 mai 1956
      Mult stimate domnule Morariu,
      (...) M-a surprins cartea postalã a domniei tale (...). Eram bun prieten cu Aurel  , fratele d-tale, care, ierte-l Domnul, mi se pare cã odihneste pe malul Oltului la Craiova. Vechi si bun prieten. De asemenea m-am bucurat de prietenia si dragostea venerabilului preot Constantin Morariu2 cînd (...) am dus tustrei o luptã de culturã nationalã. Sînt scumpe amintiri din trecut cari îmi înlãcrimeazã ochii, amintiri cu cari trãiesc si cu cari omor zilele (...) cuprinse într-un om ajuns la 68 de ani.
      Mã întreb cum ai aflat adresa mea. Sînt multi în R. Vîlcii care o cunosc, dar îndemnul de-a-mi scrie mi-ar plãcea sã-l aflu. Eu, spunînd drept, ca-ntr-un decor abia de deslusesc figura domniei tale, desi de-atîtea ori ne-am întîlnit, întîlniri sufletesti transpuse prin atîtea zeci de publicatii. Dar cum as vrea sã stau cu domnia ta la un sfat lung, bãtrînesc... Am rãmas asa de putini, iubite domnule Leca Morariu. S-a dus si fratele nostru Toroutiu3 , fratele meu Ilie. S-a dus (la 1 iunie 1952) si fratele nostru, delicatul si duiosul poet Roticã. Am rãmas putini (...).
      Cred cã te intereseazã sã stii, din breasla noastrã cîti s-au dus de la 1944 (...): Liviu Rebreanu, C. Ardeleanu (1949), D.V. Barnovschi (mai, 1954), I.A. Bassarabescu (mai, 1952), Zaharia Bârsan (1949), M. Beza (iunie, 1949), I. Boteni (iunie, 1949), G. Brãescu (martie, 1949), Em. Bucuta (1954), Calotescu-Neicu, V. Ciocâltãu (febr., 1947), Romulus Cioflec (nov., 1955), N.D. Cocea (febr., 1949), Pompiliu Constantinescu, Lucian Costin (mai, 1951), Apostol Culea (martie, 1949), Mircea Damian, Ludovic Daus (nov., 1954), Petre Dulfu (nov., 1953), Const. Fãgetel, Elena Farago (ian., 1954), Horia Furtunã (martie, 1952), Iuliu Giurgea (1948), Artur Gorovei (19 martie, 1951), Al. Iacobescu (martie, 1951), Emil Isac (martie, 1954), D. Karnabat (aug., 1949), C. Manolache (ian., 1954), Valeriu Mardare (martie, 1954), Sãrmanul Klopstok (aprilie, 1954), Mihãescu Nigrim (1951), Ion Missir, Corneliu Moldovanu (sept., 1952), Ramiro Ortiz, Nona I. Ottescu (febr., 1950), Hortensia Papadat-Bengescu (martie, 1955), Victor Ion Popa, Dragos Protopopescu (aug., 1948), Mircea Dem. Rãdulescu, Teodor Râscanu, M. Sebastian, Al. T. Stamatiad (dec., 1955), Stefan Stãnescu (1956), Octav Sulutiu (febr., 1949), Ionel Teodoreanu (febr., 1954), D. Tomescu (1945), Tzigara-Samurcas (1952), Mãrgãrita Miller-Verghi (1953), I.C. Vissarion (nov., 1951), G.M. Vlãdescu (1957), N. Vlãdoianu, Aida Vrioni (1954), I-Al. Brãtescu-Voinesti...
      De ajuns, nu? în cîtiva ani. Si cei cari mai sîntem, scîrtîim. Am însirat aceste nume de scriitori fiindcã d-ta te ocupi si cu istoriografia. Ce curios sînt ce mai lucrezi sã aflu! în linistea din preajma muntilor cred cã darul dumitale scriitoricesc e pus la muncã.
      Eu în ultimii 10 ani am scris 32 de volume. De toate. Acu, mã silesc sã termin romanul Avea pãrintele Crivãt o norã... început pentru un volum, am scris douã si mai am 100 de pagini sã-l termin. La Bucuresti scriu foarte greu din cauza f. multi vizitatori cari zilnic vin sã mã vadã. Am ajuns un fel de duhovnic. Dintre scriitori vin: Radu D. Rosetti, N. Dunãreanu, M. Lungeanu, I.U Soricu, M. Tican, Donar Munteanu, Eugen Boureanul, plus multi dintre cei mai tineri. Dintre scriitorii actuali nu cunosc (...).
      Domnia ta nu vii prin Bucuresti? Dacã vii, te rog nu mã ocoli. Dintre scriitori sînt unii prin R. Vîlcii? (...). Iancu Nistor s-a înapoiat de la bãi4 si e f. bine pentru anii ce-i duce în spinare.
      Trimitînd Doamnei sãrutãri de mîini, rãmîn al d-tale devotat care asteaptã sã-l bucuri c-o scrisoare.
      D. Iov
      Str. M. Eminescu 35

2

      B(u)c(uresti), 21 iulie 1956
      Iubite frate si d. Profesor,
      Eu am obiceiul ca sã rãspund în 2-3 zile la orice scrisoare. Ce-i fi gîndit d-ta cã nu ti-am rãspuns la 2 scrisori? Pricina: Am fost 20 de zile lipsã din Buc. si-n lipsa mea au venit acele scrisori. Am fost la un nepot, 20 km. de la Bucuresti într-un sat minune (Mihai Vodã). Acolo am terminat romanul Avea pãrintele Crivãt o norã..., 2000 de pagini, roman social care restabileste un adevãr: De ce-au pornit rãscoalele din 1907, pricina (...). Am pornit din satul copilãriei mele Flãmînzi-Botosani (...) si înfierez pe arendasi si ciocoi. Cu acest roman însumez 30 volume scrise de la 1944.
      Bine. Acu, dupã spovedanie sã trec la scrisorile d-tale. Nu stiam cã esti cîntãret. Acu, cînd mi-ai spus numele ca d-rã a d-nei, stiu, mi-aduc aminte de d-sa. A fost un nume de circulatie (...)
      Îmi reamintesti cã-n pomelnicul meu nu intrã Al. Lapedatu si Gh. I. Brãtianu. Pomelnicul meu se referã numai la literati, la care mai adaug pe Damian Stãnoiu, mort acu în iulie (...).
      Fabula d-tale Greerul si furnica este o capodoperã. D-ta rãstorni o fabulã veche, dar atît de frumos, atît de plastic si de mãiestrit, încît mã întreb dacã nu cumva d-ta faci si versuri si, avar, le tii de ani multi ascunse. O lãmurire m-ar f. bucura. Pentru fabulã te felicit din toatã inima si cu admiratie. O voi populariza printre scriitorii care vin sã mã vadã.
      Bucuros voi scrie despre Aurel C. Morariu, bunul meu prietin. Parcã-l vãd. Si despre patriarhul preot C. Morariu, care-mi aducea articole si poezii (...). Mi-aduc aminte si de marea contributie adusã (...) de Silviu Patras, Liviu Marian, Ovid Topa, Bodnãrescu, Iancu Nistor, Mihailescu etc. etc. Am anumite note de pe atunci.
      Iartã-mi proasta caligrafie. Cînd scriu e ora 12 noaptea si o cãldurã africanã (...) Astept de la d-ta vesti multe si bune. Te-mbrãtisez cu dragoste si prietenie. Sãrut mîinile d-nei Octavia. De ce nu-mi scrii de unde ai aflat adresa mea?
      D. Iov

3

      Bucuresti, 4 sept. 1956
      Iubite d. Morariu,
      Profit cã e la mine Olaru si rãspund prin el. Noutãti în afarã de moartea lui Damian Stãnoiu, de care cred c-ai aflat, n-am altele. A murit si C. Narly1 , fost profesor universitar. A scris versuri pe vremuri (...).
      Mã mir cã d-ta, cînd îmi scrii, dai atîtea amãnunte si date, ceia ce înseamnã cã ai la îndãmînã documente.
      Acu îmi pun la punct anumite lucrãri. Am terminat romanul Avea pãrintele Crivãt o norã si mã pregãtesc pentru Amintiri literare care, cred c-or încãpea în trei volume.
      Dar, mã rog, ce nume calendaristic e acesta „Leca”? Ai un nume patronimic?2 Sã stiu sã te „beau” cîndva.
      De la Olaru am aflat multe despre Dvs. si mã bucur. Prin Bucuresti n-ai treburi? Te astept cu dragoste multã. La noi 45 grade la soare. Ne topim. Sã mai scrii poezii de... dragoste pe-o asa caniculã.
      Sãrutînd mîinile d-nei, astept un rãspuns amãnuntit.
      D. Iov

4

      Buc(uresti), 13 sept. 1956
      Iubite prietene,
      Într-o scrisoare îmi spuneai cã nu mã cunosti personal, cã nu m-ai vãzut vreodatã. Eu spuneam la fel. Si iatã cã ne dezminte pe amîndoi brosura gãsitã acum cîteva zile printre cãrtile mele, Tara Scaunelor de Domnie, apãrutã la Cernãuti în 1941 si care, pe a doua paginã are dedicatia:
       Dlui D. Iov
      drag salut arborosean,
        Cernãuti, 14/VI/42
      deci mi-ai dat-o cînd am fost cu sezãtoarea literarã la Cernãuti. Am uitat amîndoi. Foarte interesantã brosurã. Eu, în 1941, recomandat de Iancu Nistor, am scris o carte: Bucovina (...). Istoricii I. Nistor si George Brãtianu mi-au adus laude multe (...). M-am folosit de unele date si cãrti puse la dispozitie de marele prietin I.E. Toroutiu, în afarã de ce stiam eu cînd am colindat Tara Fagilor. Dacã as fi avut brosura d-tale la timp, as fi scris într-adevãr o carte interesantã.
      Cred c-ai primit scrisoarea mea trimisã prin Olaru.
      Te invidiez c-ai fost la odihnã. Eu m-am prãjit sub 45 grade. Sînt copt...
      Zilele acestea încep: Eu si ceilalti..., amintiri literare. Vreo trei volume. Am nevoie si de-o fotografie de-a d-tale. Alte noutãti din domeniul nostru n-am.
      Sãrut mîinile Doamnei Octavia. Sã nu te mai jãlui cã nu-ti scriu.
      Îti doresc sãnãtate,
      D. Iov

      AGLAE IOV

1
      Bucuresti, 12 ian. 1962)
      Stimate Domnule Morariu,
      Desi nu ne cunoastem (decît eu pe Dv. din scrisorile cãtre sotul meu), vã multumesc pentru dragostea si atentia care i-ati arãtat-o, urîndu-i la toate ocaziile numai bine.
      Cred cã v-a mirat lipsa lui de delicatetã, – de-a nu vã rãspunde. Cu durere vã anunt, acum dupã ce stiu sigur cã nu mai existã, el e mort din august 1959.
      Cu deosebite sentimente,
      Aglae D. Iov
      Notã – Deplinã recunostintã pentru ajutorul dat de profesorul si publicistul Petru Froicu din Suceava (decedat în 1990), la ordonarea materialelor aflate în posesia doamnei Octavia Lupu-Morariu. (E.D.)