Marian DRUMUR

       

       Se auzeau dupăituri în tavan – pasămite i se năzărise bătrînului să cotrobăiască prin pod. Femeile s-au asociat:

• Du-te, Mitrică, vezi ce face tata, l-a îndemnat Aurelia.
• Poate s-o fi încurcat în ceva, a adăugat Saveta.
• Asa a ajuns ginerele în casă la gura oblonului, să vadă silueta salopetei hărtănite cum se poticnea în tîrlici, agătîndu-se de căpriori ca să împingă la tigle ori răscolind prin gioarsele risipite în unghere.
• Ce faci, nea socrule?
• Ie, aranjez acoperisul, mai văd la vecini... scotocesc la „depozit”... uite ce bine se vede!
• Printr-o lucarnă se deslusea lămurit terasa vecinului din dreapta, prin alta – sirul plopilor soselei si un vălătuc gros de fum.
• Măi să fie, arde la triaj!
• La depozit!
• Amîndoi s-au grăbit să coboare, să iasă în stradă. Au luat-o către magazii, de-a dreptul peste liniile ferate. O masină de pompieri duduia la locul incendiului – un antrepozit din sirul celor dezafectate de Compania Ferată (vîndute, cedate, cine stie?). Bine crăcănat, un soldat mînuia jetul tulumbei, inundînd tot. Dar si ardea!
• Cîtiva gură-cască comentau: „S-a aranjat arabul, si cu asigurarea si cu controlul mărfii – dibaci negustorul!”
• Deja se mîntuia treaba, calea îndărăt! Cînd să treacă liniile, iacătă un tren pe sine.
• Stationează la semnal, hai că nu-i dă drumul!
• Dar i-a dat, chiar cînd ginerele întreprinzător sărea jos pe partea cealaltă. Bătrînul a rămas agătat de bara usii. Făcea „iii” si căsca ochii, bălăbănindu-se pe loc. Înjurînd, ginerele s-a cătărat din mers.
• Na, acum mergem în excursie!
• Lasă, că nu vine nasul decît o dată pe oră, circulă trenurile degeaba!
• Măcar am tigările la mine!
• S-au dus către capătul garniturii; pînă acolo pustiu, apoi o trupă de pustani ce se antrena la lovituri cu piciorul. Au ales un vagon fără usi ca să se aseze pe podea în capul scărilor, la reveneală, să aprindă Mitrică o tigară.
• Ia uite, a zis bătrînul, cîtă pîrloagă. Pe toti i-as pune la muncă silnică!
• Ce să scoti, draci? Că te umflă cu taxele, măcar să fie an bun, apoi săpat, insecticide, transport... mama mă-sii, l-a potolit cel tînăr.
• Haida-hai, uite si gara; s-au dat jos. În dosul clădirii – bîlci cu călusei, mici si bere, ce mai, distractie populară.
• La cismea, băiete, că-i gratis!
• Unul a luat-o către coletărie, celălalt spre casa de bilete, cum le-o fi norocul.
• La coletărie era o cucoană grasă si tare artăgoasă. Avea de completat hîrtii, poate venea controlul, poate asa se născuse, decît că nu-i ardea de explicatii. Chiar s-a zborsit la tata-socru – că n-are vreme de pierdut cu vagabonzii, că există cine să dea deslusiri, bag seama salopeta ponosită o întărîta asa... ori poate vreo meteahnă femeiască... că n-avea respect pentru părul alb. Asa că bătrînul s-a ciucit pe rampa de acces, căscînd gura la parcarea unde se vînzoleau amatorii de distractii.
• Băi cetătene, ce tai frunza p-acilea?!
• Să vezi si să nu crezi: o figură cunoscută, de undeva... de undeva... cu altfel de tinută... mai slab...
• Hai, bre, nu stii de glumă?! Ce faci, te-au pus si pe tine pe liber?
• Nu, am pensie, întreagă! (Cine dracu-o fi?)
• Aha, ai prins compensarea. Hai că dau o bere.
• Piezis, s-au vîrît în birtul gării, bucsit cu clienti de toată mîna dar n-avea importantă, fix două locuri erau libere la o masă lîngă closet. Companionul era pare-se persoană cunoscută, că ceilalti de la masă l-au salutat, ba, mai mult, au executat indicatia de a aduce încă două beri.
• O bere cu rom, a spus politicos tata-socru.
• Sînt intermediar, mă-ntelegi, m-au scos din sectie... tu-i în gură! Care le tineam toate evidentele! Dar tot eu aranjez cu amenzile, cu închirierea meselor... cunosc marfa, n-am treabă! Fac rondul, plătesc domnii... pun ei casa la loc, că sînt băieti dibaci... unul cu tira, altul cu jula... că ce să-ti mai explic!
• Aha! (Ăsta-i Alboiu, mă tată, tine-l baierele!)
• Dar celălalt avea chef de vorbă, mai ales că berile gratuite se îndesiseră pe masă. A golit încă o halbă si i-a atentionat pe vecini:
• Nici nu stiti cu cine stati la masă, bă, cum bătea colegul... minune, asa-i sefule?
• Păi...
• Cu o tigară si-o nuielusă... drept la coaie, ahaha! Mama lor de infractori... acu’ au drepturi. Hai că mai dau un rînd... plăteste dumnealui!
• Cel indicat s-a executat, zorit să asculte relatările instructive ale lui nea Alboiu, pretenarul. Iar pe deasupra halbei bătrînul si-a văzut ginerele cum îl atintea neîncrezător din cadrul usii; i-a făcut un semn larg.
• Hai, Mitrică, ia si tu o bere!
• Dar flăcăul a luat una peste mînă.
• Tu ce te bagi, mă, vrei să pun organul pe tine?! Te pisează acusica la osisoare... Trandafire, pune-i aparatul!
• Bre Alboiule, e ginere-miu, sezi colea!
• E, asa, păi de ce nu spune... ia sefule un scaun, gata! Toată stima, de-ai nostri!
• Scaune nu erau, asa că Mitrică a tras un gît de bere din picioare; era si grăbit.
• Tată-socru, am aflat o cursă de sezonieri, l-am recunoscut pe însotitor, stii, era cadrist la uzină, ne iau, dar ACUM!
• Da’ tu pricepi cu cine stai la masă, ai?! Dacă dădeau retinutii cu ochii de el, stiau că-i pisica neagră, te-ai prins? Intrau la moriscă... ulciorasul!
• Cele două rubedenii au zorit către usă, abia prididind să ia rămas-bun, că gazda nu se lăsa, la cîtă băutură mai era. Chiar i-a strigat din urmă:
• La coaie, ahaha!
• Tată-socru, a gîfîit ginerele, nu p-aci, în fată, la taxiuri...
• Autobuzul, plin de călători, cu motorul pornit, mai cuprindea încă doritori, după ce lăsau banul pe bord, în fata însotitorului. Cei doi au urcat, îndesîndu-se către ceilalti, să prindă barele.
• Ce-ai în punga aia? s-a interesat bătrînul.
• A, fleacuri, erau la casa de bilete...
• Hîtînîndu-se, masina s-a strecurat printre taxiurile parcate, a dat intentionat în cîteva gropi, să se aranjeze călătorii si s-a întins la drum. „Hei rup, hei rup...” fredona tata-socru la zgîltîiturile mai zdravene; altminteri picotea.
• Împrejurimile se întunecau, zvoana discutiilor se domolise, un miros cald se răspîndea printre trupuri. Asterne-te, cale bătută, că navetistii se recuperau!
• Statia terminus – tot în fata gării; cei doi aveau doar de traversat liniile si ajungeau acasă. Asa au făcut, poticnindu-se la tot pasul pe reliefurile nedeslusite.
• Femeile – cu un grup de vecini în poartă, brodînd scenarii despre disparitia bărbatilor. De cum i-au identificat, s-au năpustit cu întrebările.
• Ho, că de cînd vă priveste unde ies si cu cine?! le-a retezat-o scurt bătrînul.
• Iar Mitrică a scos triumfător din pungă... un CD-player.
• Vezi, vezi că n-am stat degeaba? Pune masa, tu, Aurelie!
• Bată-vă Dumnezeu de betivi! au concluzionat femeile împăcate.