REBREANU ÎN ANCHETE


 
 
 

                                              Victor DURNEA 





    Împrejurãri care tin, pe de o parte, de adeseori întortocheatele drumuri ale cãrtii în România zilelor noastre si, pe de altã parte, de prioritãtile pe care trebuie sã si le fixeze fiecare, avînd în vedere fluxul totusi debordant al productiei editoriale de astãzi, m-au fãcut sã deschid cu oarecare întîrziere cele douã noi volume, al XIX-lea si al XX-lea, din seria de Opere ale lui Liviu Rebreanu. (Paginile de titlu indicã drept ani de aparitie 2000 si 2001, dar dacã n-au fost tipãrite deodatã, intervalul dintre ele a fost neîndoielnic foarte scurt.)  Cu aceste douã volume, cuprinzînd ambele interviuri, participãri la anchete si cuvîntãri, Niculae Gheran, cel care si-a asumat editarea criticã a scrisului rebrenian, dacã nu a încheiat, cel putin s-a apropiat vizibil de terminarea edificiului început cu peste un sfert de veac în urmã. Un edificiu – se cuvine spus – pe care, încã în 1984 (dacã nu mã însel), Serban Cioculescu îl aprecia ca „monumental”. Si acest superlativ se impune oricui cu atît mai mult acum.
Monumentalitatea edificiului ridicat de Niculae Gheran, meritele extraordinare pe care domnia sa le are nu pot fi, deci, contestate de cineva. Si, în nici un caz, cele ce urmeazã nu înseamnã vreo încercare de a le diminua. Lucrul acesta se cuvine subliniat, cãci, neputîndu-se lua toate mãsurile de precautie posibile, prin precizãri detaliate, aparentele pot conduce la o concluzie falsã. Iar cel care a prilejuit-o s-ar afla în postura foarte delicatã a celui care,  voluntar sau nu, cu bunã credintã ori cu rea credintã, nu tine cont de specificul muncii editorului, de ceea ce împiedicã mai întotdeauna realizarea perfectiunii. Posturã cu atît mai delicatã cu cît, în cazul acestor ultime douã volume ale Operelor rebreniene, N. Gheran a indicat, în Cuvînt înainte, dimensiunile strict exacte ale realizãrilor, implicit ale nerealizãrilor.
Centrul de greutate se aflã, evident, în gradul de cuprindere în editie a textelor rebreniene de tipul mentionat pe paginile de titlu: interviuri, participãri la anchete si cuvîntãri. în locul citat,  N. Gheran precizeazã efortul deosebit fãcut în aceastã directie, concretizat în adãugarea a 84 de titluri la cele 93 existente în Addenda la editia din 1984 (în douã volume) a Jurnalului rebrenian. Efort, precum se vede, foarte mare, însã editorul, modest si precaut, observã în continuare: „Desi numeroase, nu ne facem iluzia cã noile titluri epuizeazã masa interviurilor, participãrilor la anchetele literare, precum si a cuvîntãrilor lui Rebreanu, aflate într-un fond de periodice aproximat la 10.000 de ziare si reviste, multe din ele cu aparitie efemerã…”  Totusi, cum existenta, foarte probabilã, si a altor interviuri si rãspunsuri la anchete trebuie conjugatã – continuã editorul – si cu faptul cã „nu toate prezintã acelasi interes, reluînd adesea informatii cunoscute, din pricina repetãrii acelorasi întrebãri gazetãresti, a unor locuri comune în privinta vietii si operei oricãrui scriitor…”, cele 177 de titluri cuprinse în volumele al XIX-lea si al XX-lea ale Operelor rebreniene reprezintã, fãrã îndoialã, cantitativ si îndeosebi calitativ, partea cea mai importantã a celor existente. Ceea ce nu înseamnã însã cã restul trebuie ignorat.  Descoperirea si publicarea acestui rest rãmîne – precizeazã N. Gheran – în sarcina viitorilor cercetãtori. O sarcinã dificilã, ce va fi îndeplinitã, se poate presupune, numai prin succesive si întîmplãtoare completãri. (întîmplãtoare, întrucît e greu de crezut cã, în viitorii ani, cineva si-o va asuma, atîta vreme cît efortul e disproportionat în raport cu rezultatul scontat.)
 Dar întîmplarea intervine uneori. Ea, face ca, acum, cînd editia Operelor lui Liviu Rebreanu nu s-a încheiat, cînd o addenda este încã posibilã, sã se poatã aduce completãri, cred, deloc neglijabile.
 Se cuvine, mai întîi, sã precizez împrejurãrile ce m-au condus aici. Cercetãtor în domeniul istoriei literare, angajat, alãturi de altii, în redactarea unui Dictionar al literaturii române în secolul al XX-lea (cel „iesean”), nu m-am ocupat totusi în mod expres de scrisul lui Liviu Rebreanu. Dar, cu multi ani în urmã, împreunã cu un coleg, care astãzi – din pãcate – nu mai este în viatã, Gheorghe Hrimiuc, am început un recensãmînt al anchetelor literare din perioada 1900-1950, în vederea alcãtuirii unei cuprinzãtoare antologii. Aceasta, în linii mari astãzi definitivatã, figureazã în planul unor edituri, ce asteaptã „un moment mai favorabil pentru o carte de istorie literarã” (greu vandabilã s.a.m.d.). (Un volum a vãzut totusi lumina tiparului, la Editura Polirom, în 1999, sub titlul De ce scrieti? Anchete literare din anii’30.) în aceste circumstante, pot semnala acum mai multe rãspunsuri ale lui Liviu Rebreanu la anchete (în sens larg, incluzîndu-se si asa-zisele „numere speciale” ori „tematice”, precum si „omagiile”) întreprinse în diferite ziare si reviste. Unele dintre ele sînt extrem de laconice, oarecum o achitare de o obligatie putin plãcutã. Altele nu se referã direct la literaturã, ceea ce, cred, nu le micsoreazã interesul, ele marcînd dimensiunile prezentei scriitorului în viata publicã. Sînt însã si cîteva cu adevãrat revelatoare. Le enumerãm pe toate aici, cu minime indicatii signaletice (evident, din lipsã de spatiu).

1. Arta si rãzboiul, în „Rampa”, anul II, nr. 362 – 363, din 6 ianuarie 1913. E o împletire de anchetã (directã) si de „numãr tematic”, la care Liviu Rebreanu participã cu un dialog (între Bãrbosul si Spînul) intitulat Rãzboiul (p.5). Mai participã G. Millian, Alf. Castaldi, Al. Macedonski, S. Sanielevici, Al. Cazaban, T. Arghezi, Emil Isac, Const. Nottara. în acelasi numãr, scriitorul nostru mai iscãleste încã un text, inclus de N. Gheran în editia sa.
2. Este necesarã o nouã literaturã dramaticã?, în „Rampa”, anul VII, nr. 1692, din 21 iunie 1923, p. 5. Mai rãspund Camil Petrescu, Caton Theodorian, Emil Isac.
3. în chestiunea „dramaturgiei autohtone” [scrisoare adresatã lui Pamfil Seicaru, pe tema enuntatã, care este si aceea a unei cvasianchete în curs de desfãsurare], „Cuvîntul”, anul II, nr. 248, din 4 septembrie 1925, p. 2.
4. Femeia în politicã, în „Universul”, anul XLVI, nr. 23, din 29 ianuarie 1928, p. 3. Initiatã de Aida [Vermont]. Mai rãspund Alice Voinescu, Alexandrina Cantacuzino, I. Al. Brãtescu-Voinesti, Constanta Hodos, C. Argetoianu s.a.
5. Problema cãrtii [Fragmente ample din memoriul adresat de Liviu Rebreanu, presedinte al Societãtii Scriitorilor Români, Ministerului Artelor, punct de plecare într-o anchetã], „Cuvîntul”, anul IV, nr. 1246, din 10 octombrie 1928, p. 1-2. (Memoriul a mai fost publicat si în alte ziare, precum „Lupta”, anul VII, nr. 2069, din 10 octombrie 1928, p. 2. Ciudat este cã N. Gheran l-a inclus în Addenda la Jurnal, nu însã si aici, unde se reproduc toate dãrile de seamã prezentate adunãrii generale a S. S. R. de Liviu Rebreanu!)
6. Ancheta asupra votului administrativ al femeii, în „Generatia Unirii”, nr. 2 [25 aprilie] 1929, p. 25. Mai rãspund C. Dissescu, dr. N. Lupu, N. Sãveanu, I. Brãtescu-Voinesti, Freda Romalo, iar în numerele urmãtoare, printre altii, O. Goga, Victor Eftimiu, Corneliu Moldovanu s.a.
7. Ce rol a jucat femeia în opera scriitorilor români?, în „Rampa”, anul XIV, nr. 3581, din 25 decembrie 1929, p.4. Mai rãspund N. Crainic, Al. Stamatiad, Vasile Savel, I. Minulescu, Ion Marin Sadoveanu, Al. Cazaban, V. Demetrius, Al. Kiritescu, A. de Hertz, Carol Ardeleanu, F. Aderca, N. Davidescu, Ion Sân-Giorgiu, T. Arghezi.
8. Credeti cã scriitorul trebuie sã mãnînce de douã ori pe zi?, în „Vremea”, anul II, nr. 70, din 4 iulie 1929. Aici si în numãrul precedent rãspund aproape 25 de scriitori.
9. Ce credeti despre aventura Operei Române?, în „Vremea”, anul II, nr. 78, din 29 august 1929.
10. Cu d-l Liviu Rebreanu despre film si cinema, în „Studio”, anul I, nr. 1, 1930, p. 5. Mai rãspund Tudor Teodorescu-Braniste, Gr. Trancu-Iasi  s.a.
11. Ce pãrere aveti despre filmul sonor?, în „Studio”, anul I, nr. 7, 1930, p. 5. Participã, de asemenea, Iosif Nãdejde, N. Batzaria, Tudor Teodorescu-Braniste si cîtiva actori.
12. Omagiul intelectualitãtii române lui F. T. Marinetti, în „Rampa”, anul XV, nr. 3689, din 11 mai 1930, p. 4. Mai semneazã O. Goga, Pamfil Seicaru, Ion Vinea, Marcel Iancu, Ion Minulescu, Ilarie Voronca, Ramiro Ortiz.
13.  Spiritul pe rug [Pãrerea cu privirea la arderea, la Berlin, a cãrtilor scriitorilor „nearieni”], în „Dimineata”, anul XXIX, nr. 9.478, din 20 mai 1933, p. 3. Mai iau atitudine dr. N. Lupu, I. Petrovici, I. Bianu, M. Sadoveanu, I. Vasilescu-Valjan, Marin Simionescu-Râmniceanu, Gala Galaction.
14. Care sunt cele trei cãrti românesti pe care le-ati lua cu Dvs. dacã ati fi izolat?, în „Reporter”, anul I, nr. 4, din 3 ianuarie 1934, p. 5.
15.  Scriitorii si „Povestea vietii mele”. Oamenii de culturã ai tãrii noastre despre memoriile Reginei Maria, în „Dimineata” anul XXXI, nr. 10.145, din 25 martie 1935, p. 4. Textul lui Rebreanu se intituleazã Memoriile reginei scriitoare. Mai semneazã E. Lovinescu, Cezar Petrescu, Claudia Millian, Gib. I. Mihãescu, N. Iorga, T. Arghezi, Gala Galaction.
16.  Concesionarea traficului de autobuze, în „Reporter”, anul III, nr. 65, din 11 aprilie 1935, p. 2. Mai participã N. Iorga si Anibal Teodorescu.
17.  Scriitorii si „Sãptãmîna cãrtii”, în „Rampa”, anul XVIII, nr. 5918, din 13 mai 1935, p. 1. Mai rãspund Al. Lepãdatu, N.M. Condiescu, I. Petrovici, T. Arghezi, Mircea Eliade, Demostene Botez, Adrian Maniu.
18.  Mic atlas de geografie literarã. Provincia natalã asa cum o vãd scriitorii M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu, Ion Barbu, Alexandru Philippide, Ion Marin Sadoveanu, în „Lupta”, anul XV, nr. 4524, din 24 decembrie 1935, p. 3-4. Semneazã Adrian Ranta.
19.  Succesul lui George Enescu la Paris. Pãrerile criticilor, scriitorilor si muzicienilor nostri despre Oedip, în „Dimineata”, anul XXXII, nr. 10.498, din 26 martie 1936, p. 9. Textul lui Rebreanu se intituleazã Un echilibru nou. Alte semnãturi: Mihail Jora, N. Iorga, I. Nonna Otescu, Trancu-Iasi, C. Rãdulescu- Motru.
20.  Discutii si probleme: „Generatia” nu mai existã?  Ce cred d-nii Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Tudor Teodorescu-Braniste si... Eugen Ionescu, în „Gazeta”, anul III, nr. 683, din 24 iunie 1936, p. 2.
21.  Un protest al intelectualilor [împotriva arderii cãrtilor lui Mihail Sadoveanu], în „Dimineata”, anul XXXIII, nr 10.874, din 1 aprilie 1937, p. 3. Numele lui Liviu Rebreanu este primul într-o listã impresionantã, la care se adaugã scrisori semnate de Cezar Petrescu, I. Al. Brãtescu-Voinesti si I. A. Bassarabescu, Ion Pillat. în numerele urmãtoare – alte „adeziuni” la protest.
22.  Pledoarie pentru sãptãmîna cãrtii. Ce spun scriitorii?, „Lumea”, anul XX, nr. 5727, din 24 mai 1937. Mai rãspund G. Cãlinescu, Cezar Petrescu s.a.
23.  30 ani de activitate a d-lui E. Lovinescu. Cu ocazia aparitiei Istoriei literaturii romîne contimporane , în „Dimineata”, anul XXXIII, nr. 10.944, din 11 iunie 1937, p. 12. Textul se intituleazã Un îndreptar, o cãlãuzã onestã... Mai participã la ancheta întrprinsã de Mihail Serban: Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Celarianu, I. Peltz, Ticu Arhip, Ieronim Serbu.
24.  Ce-am aflat de la autorul si regizorul Pãdurii spînzuratilor despre premiera de astã searã... Si o pãrere a d-lui Liviu Rebreanu, în „Adevãrul”, anul 51, nr. 16.491, din 2 noiembrie 1937, p. 6.
25.  De vorbã cu d. Liviu Rebreanu si ceilalti scriitori cari ne-au vizitat, în „Fruncea” (Timisoara), anul VII, nr. 8, din 28 aprilie 1940, p. 9. Au mai rãspuns Victor Eftimiu, Al. A. Philippide si Ionel Teodoreanu.
26.  Problema interpretãrii, în „Curentul literar”, anul III, nr. 117, din 28 iunie 1941, p. 4. Ancheta, întreprinsã de Ernest Verzea, va fi continuatã, vreme de cîteva luni, sub titlul Corelatia între artã si viatã, în ziarul condus de Liviu Rebreanu – „Viata”.

Cîteva completãri sînt de fãcut si la capitolul interviurilor. Deocamdatã, iatã una:
Const.-Virgil Gheorghiu, Romancierii nostri la ei acasã. O vizitã la d. Liviu Rebreanu, în „Timpul familiei”, anul I, nr. 26, din 20 iulie 1940, p. 4.
Si pentru cã veni vorba de acest periodic, e de notat si aparitia în primul sãu numãr a unui articol al romancierului: De ce luptã oamenii?, cu subtitlul Un articol de Liviu Rebreanu de la Academia Românã (nr. 1, din 27 ianuarie 1940, p. 1), neinclus de N. Gheran în volumele de publicisticã. E posibil, prin urmare, ca si la acest capitol sã fie necesarã o addenda.