A CREDE ÎN IMPOSIBIL

Trecutul tău: un cimitir de sperante prefăcute de-a dreptul în amintiri, aidoma unor prunci ce nu s-au putut naste.
*
Un excelent mijloc de-a reduce presiunea sufletească dureroasă e să te simti mereu inactual. Însă inactualitatea nu e, din păcate, un act volitional, ci un soi de inspiratie.
*
Slăbiciunea dar si forta inimii constau în capacitatea ei selectivă. „Nu se stie cine a voit, cînd ne-a adus pe pămînt, ca inima noastră să nu fie decît o masină de produs preferinte” (Ortega y Gasset).
*
Miezul vid pe care-l contine oricare efort – acel strop de uitare ce constituie autenticul rod al oricărei trude.
*
Profunzimea nu ignoră, ci îsi asumă imperfectiunea.
*
Poti dispretui, la rigoare, si onoarea. Dar cu o conditie, aceea de a nu fi tu însuti un dezonorat.
*
Cu boala te poti juca, pentru că e o improvizatie, cu moartea nu, pentru că e un fapt definitiv.
*
Ordinea pură e improductivă. Pentru a o fertiliza e nevoie ca în compozitia ei să apară un element de dezordine, o fărîmă de haos.
*
Astre ce nu-si găsesc bolta, boltă ce nu-si găseste astrele.
*
Ambiguitatea caldă (erotică?) a compromisului: „Tîrguiala este o colaborare ca si dragostea” (Malraux).
*
Iubirea si ura nu au, practic, dimensiuni.
*
Autenticul damnat nu poate fi decît un zeu căzut.
*
Boala, ca o modestie impusă pînă si fiintei celei mai orgolioase.
*
Izbăvirea si odihna. Izbăvirea ca o supraodihnă.
*
Fanatismul dă cruzimii o viziune, o cristalizare, un stil. Într-un fel, o civilizatie.
*
Hélas! Poetul si poezia au ajuns a se concura. Vezi, între altii, Gombrowicz: „L-am putea defini pe poet ca pe acea fiintă care nu reuseste să se exprime pentru că-si dă silinta să exprime Poemul”.
*
Atît de bicisnică e firea noastră, încît nici Totul si nici Nimicul nu-i retin atentia: doar intermediile, amestecul lor mai mult ori mai putin meschin.
*
A crede în imposibil ca într-o zeitate.
*
Esti obiectiv prin partea fiintei tale care, datorită generalitătii sale, apartine vădit lumii.
*
„Ori de cîte ori esti izbit în fată de obrăznicia cuiva, întreabă-te îndată: e cu putintă să nu fie obraznici în univers? Nu e cu putintă! Ca urmare, nu pretinde ceva imposibil. Căci si cel în cauză este unul dintre obraznicii pe care, de voie, de nevoie, îi rabdă universul” (Marcus Aurelius).
*
Te contrazici pentru a fi mai aproape de tine însuti. Prea multă certitudine procustianizează.