PARISUL - O CONTINUĂ CHEMARE
De vorbă cu pictorul DAN HATMANU
Constantin COROIU: Maestre Dan Hatmanu, recent v-ati întors de la Paris, unde ati stat mai bine de o lună. După cîte stiu, pregătiti o nouă expozitie ce va fi deschisă în Franta. Au trecut aproape patru decenii si jumătate de la prima Dumneavoastră „personală” la prestigioasa Galerie du Passeur de pe rue Du Bac de la Paris. Un timp al creatiei febrile, cînd v-ati edificat opera – atît de diversă si bogată, stilistic, tehnic si tematic, în fine, un timp în care ati fost prezent cu numeroase expozitii personale si colective în tară si pe alte meridiane, îndeosebi în Europa si în cele două Americi. Ce urmează să expuneti în Franta?
Dan HATMANU: Anul trecut am fost invitat cu expozitia de pictură „Vitrinele pariziene” la Collioure, asezare situată într-un peisaj paradisiac, în apropierea granitei cu Spania. În săptămînile petrecute acolo, m-am documentat, am făcut schite. Întors la Iasi, acestea au devenit peisaje în ulei, pe care le-am transportat acum în Franta pentru o expozitie internatională ce va fi vernisată la Palais Royal din Collioure, iar apoi la Paris, în organizarea Asociatiei Culturale „Soleil de l’Est”.
Mărturiseati odată : „Parisul a rămas pentru mine o continuă chemare”, fireste ca unul care ati studiat acolo în 1964, după un an de ucenicie la celebra Academie Repin din Sankt Petersburg. Cum a fost reîntîlnirea cu Parisul în acest sfîrsit de vară si început de toamnă?
Ca de fiecare dată am revăzut Parisul cu aceeasi emotie. Avea dreptate Ruben Dario să spună: „După ce ai locuit la Paris cîtva timp, te convingi că orice ai face nu mai poti trăi fără el. Cînd te afli în afara Parisului, începi să te simti bolnav de Paris. E un fel de vrăjitorie în orasul dumnezeiesc si infernal care te îmbie necontenit si nu-ti mai dă drumul să pleci. Parisul îti pătrunde în sînge, în suflet, devine o necesitate”. Am regăsit acelasi Paris primitor, cald, cu binecunoscutele sale monumente, catedrale, bulevarde, cafenele, expozitii etc., dar si cu multe noutăti în muzee si galerii, inclusiv la Centrul Cultural Român sau la ambasada noastră. De pildă, vernisajul expozitiei retrospective de hipergrafie acrilică a lui Isidore Isou, unul dintre reprezentantii avangardei, la Centrul Cultural Român, iar la ambasada noastră o manifestare de mare tinută – „Omagiu lui Brâncusi”, la 50 de ani de la moartea marelui sculptor. Au vorbit despre Brâncusi patru reputati specialisti în opera sa: Isabelle Monod-Fontaine, director adjunct al Muzeului National de Artă Modernă-Centrul Pompidou, Doina Lemny, conservator de artă modernă la Centrul Pompidou, William Tucker, plastician si teoretician american de renume si Cristian Robert Velescu, critic si profesor la Universitatea de Arte din Bucuresti. Interesant si semnificativ, dezbaterile s-au desfăsurat în cadrul oferit de expozitia de sculptură cu lucrările premiate la Concursul international „Omagiu lui Brâncusi”, deschis studentilor de la academiile de Arte Frumoase si organizat de Centrul Monumentelor Nationale în colaborare cu Centrul Pompidou si Ambasada României, la initiativa si sub directia artistică a sculptorului francez de origine română Dan Sprînceană. Printre premianti s-au numărat si doi studenti de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi. De notat că tuturor concurentilor li s-a pus la dispozitie un atelier, materiale de lucru si li s-au asigurat vizitele la atelierul lui Brâncusi de la Centrul Georges Pompidou.Aici sînt expuse temporar si cîteva desene si două sculpturi ale lui Toni Yrand (1935-2005)care intră într-un firesc si fecund dialog cu opera lui Brâncusi.
Noutăti au apărut si în marile muzee pariziene, cum ar fi expozitia retrospectivă „Arcimboldo” de la Musée du Luxembourg, unde, alături de lucrări în manieră clasică, stau portretele compuse din flori, fructe, minerale sau animale precum si o serie de studii în creion si tus.
La Musee d’Orsay am putut admira lucrările din colectia lui Vollard pusă sub genericul „De la Cezanne la Picasso”, expozitie vernisată în perioada sederii mele la Paris.
La Musée Maillol, am descoperit pe lîngă renumitele sculpturi: „Pomone”, „La Mediterrannee”, „Venus” si altele, picturile sale în ulei pe pînză cu tema Nudul si desenele, tapiseriile, lucrările în faiantă, precum si o sectie nouă cu fotografiile artistice pe teme traumatizante: incendii, accidente, scene cu copiii străzii. O altă sectie este rezervată unei colectii de pictură si grafică în care întîlnim semnăturile unor mari artisti începînd cu Matisse, cu care Maillol a fost, de altfel, bun prieten, si continuînd cu Bonnard, Kandinsky, Poliakoff, desene de Picasso, Ingres, Degas, Cézanne, sculpturi în lemn etc.
O expozitie retrospectivă Julio Gonzales, figură emblematică a artei primei jumătăti a secolului XX si părintele sculpturii în fier, se deschisese recent. Julio Gonzales a influentat considerabil arta sculpturală contemporană. „Materie, spatiu, corp si spirit” este o operă la frontierele stilistice dintre cubism si suprarealism, dintre figurativ si abstract. M-am bucurat că am avut norocul să prind o asemenea retrospectivă.
Pentru că interviul nostru este găzduit de revista „Convorbiri Literare”, v-as întreba dacă ati remarcat ceva deosebit si în ceea ce priveste literatura sau teatrul.
Ceva deosebit este, de exemplu, spectacolul cu „Idiotul” de Dostoievski la Théâtre Mouffetard, în traducerea franceză a lui André Markowicz si într-o regie si interpretare cu totul diferite fată de cele cunoscute de noi în ceea ce priveste teatrul rus.
Ati reîntîlnit si vechi cunostinte?
Acest nou contact cu Parisul mi-a prilejuit, într-adevăr, si reîntîlnurea cu o seamă de personalităti pe care le-am cunoscut de-a lungul vremii. Una dintre ele a fost cea cu Victor Dimitriu care, în 1964, cînd am expus la Galerie du Passeur, era ambasadorul României în Franta. Mi-a făcut plăcere ceea ce mi-a spus: „Mă bucur de fiecare dată cînd te revăd. Dumneata ai fost, în acea perioadă, artistul român care a îndrăznit să expună aici pictură într-o manieră modernă”.
A consemnat: Constantin Coroiu