Interesul primordial al tării noastre în secolul XXI este să urmărească interesele României profunde, promovînd initiativele reunite sub numele generic „a treia fortă”. România de astăzi nu mai este o „tară”, ci un punct de întîlnire dintre retelele de colonizare economică si cele de îndoctrinare ideologică (prin media, think tank-uri, universităti);  locul de convergentă a retelelor de supraveghere-dezinformare si de influentă ocultă. Pînă acum, pe fostul teritoriu national – o regiune deteritorializată a unui continent care si-a pierdut si el identitatea – „interesele globale ale României” n-au însemnat nimic altceva decît interesele private ale acestor formatiuni întrepătrunse. Nu cred că omului de pe stradă îi mai stîrneste interesul „agenda pentru România” întocmită de clientii, agentii si bufonii care servesc actualul sistem reticular. Dacă vrem să discutăm despre adevăratele interese globale ale tării, trebuie să le amintim pe cele ale României profunde, asa cum au fost ele sintetizate în volumul A Treia fortă: România profundă (Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, Editura Logos, Bucuresti). Dacă românii vor să ocupe un loc important în familia popoarelor lumii, acel loc nu va fi cîstigat de moguli, nici de diplomatii salonarzi sau de parlamentarii trimisi la Bruxelles pe post de băgători de seamă cu salariu în euro. Va fi un loc cîstigat în lupta de zi cu zi a gospodarilor din România profundă.
Această luptă va avea ca obiectiv principal transformarea regiunii deteritorializate numite, în virtutea inertiei, România, într-o tară normală. Normalitatea înseamnă în primul rînd libertate (pentru definitia normalitătii a se vedea recentul volum Măsura Vremii: Îndemn la normalitate de Mircea Platon si Gheorghe Fedorovici), iar libertatea nu poate exista fără democratie economică. Nu vom redeveni oameni liberi, adică normali, atîta timp cît vom fi sclavii si clientii sistemului reticular de dominatie. În lume, ordinea economică bazată pe inginerii financiare, practici mafiote si monopoliste, dominantă pînă mai ieri, s-a prăbusit. În ciuda opozitiei oligarhiei economice si culturale (cea de-a doua o legitimează pe prima), România profundă, prin strădaniile gospodarilor ei, se va racorda la noul sistem economic pe cale de-a se naste. Din Argentina (unde muncitorii au preluat si repus în functiune fabricile falimentate de oligarhi), pînă în Emilia-Romagna (Italia), Tara Bascilor (unde prosperă economia distributistă) si SUA (cu explozia “noului agrarianism” si a formelor de asociere voluntară de tip cooperatist), în nenumărate locuri de pe glob a început să functioneze o economie alternativă. Este o economie în care cetăteanul de rînd îsi recăpătă autonomia si demnitatea de proprietar-producător. Cunoscut sub diferite nume, „capitalism popular”, „capitalism cu constiintă” (termeni utilizati de liderul conservatorilor britanici, David Cameron, la întrunirea de la Davos din ianuarie 2009), „distributism” sau „economie civilă” (termen folosit de papa Benedict al XVI-lea în ultima sa enciclică, de la începutul lunii iulie 2009: „Caritas in veritate  – Iubirea în adevăr“), noul sistem se impune ca o adevărată a treia fortă. Nu este vorba despre o nouă „inginerie” a elitelor, ci de un model grass roots, construit de la firul ierbii, animat de un spirit si de principii comune dar cu întrupări diferite de la tară la tară. Noua economie a României nu va mai fi proiectată de „băietii de la Bruxelles si Washington” pentru a fi asamblată pe plaiurile dîmbovitene spre uzul cleptocratiei autohtone. De data aceasta, modelul economic va fi „Made in Profound Romania”, pentru binele nostru comun – al românilor, si deopotrivă al europenilor.
În ultimul timp, mogulii au început să simtă în ceafă suflarea rece a falimentului. S-ar putea ca, în noua economie, să simtă si suflarea înghetată a redistribuirii pe cale democratică a proprietătilor, pe care nu au stiut (si nici nu au vrut) să le managerizeze eficient. Oricîtă rea-credintă si opozitie fătisă ar manifesta retelele si oligarhii, si în România va avea loc o „capitalizare” a săracilor si a clasei de mijloc – nu prin împărtirea socialistă de către statul managerial a pomenilor de tot felul – ci prin crearea unui stat distributist de mici proprietari. În loc să avem o mînă de oligarhi la vîrf iar la bază, masele proletarizate, vom avea o Românie normală, stabilă si prosperă; sclavii (ne)ferciti de azi vor deveni mîine cetăteni liberi, responsabili si (economic) autonomi. Dacă viitorul nostru Presedinte 1) va asculta de vocea României profunde si 2) va întelege ceea ce se întîmplă pe plan mondial, noua economie va înflori în România. Iar noi toti, vom avea o ultimă sansă de-a ne salva demnitatea.
Ovidiu Hurduzeu