Rodolfo BUCIO

                                                                                                                                                                     


                                                                                                                     


          Rodolfo Bucio s-a nãscut în Ciudad de México, în1955. A studiat filosofia  în cadrul UNAM („Universidad Nacional Autónoma de México”). A publicat volumele Las últimas aventuras de Platón, Diógenes y Freud (Ultimele aventuri ale lui Platon, Diogene si Freud) si Escalera al cielo (Scara la cer), în 1982, si proza poeticã Geoda (2000). A fost bursier la „Instituto Nacional de Bellas Artes” (1982-1983), si la „Centro Mexicano de Escritores” (1985-1986). Este sef de redactie si productie la revista „Casa del Tiempo”, a Universitãtii Autonome Metropolitane.

Absentã

O picãturã deasupra capului meu
mã strãpunge
cu un sfredel de absentã.
Îmi apasã gîtlejul
îmi îneacã inima.

Acest abis care sînt eu fãrã tine
scuipã lacrimi,
se adînceste;
mã înghioc în singurãtate.
drum fãrã directie.
Priveste fãrã sã vadã.
Moare rãpus.

 
Visul numãrul 9

O stradã tulbure. Negurã. Tãcere.
Acesta este „visul?” care revine.
Ca si cum ar izvorî din tinã.

Cum sã cobor „în infern”?
Ies din tine. Sã iesi. Salvat.
Vreau sã rãmîn linistit. Singur.
Stergîndu-mi visele. Înghitind noroiul.
Dar totul se pierde. Îndepãrtat.
Trist. Negurã. Tãcere.


Tu esti

Cîntecul apei, frunza aerului.
Apa care priveste ochii, valul din frunze.
Frunzele aerului, ochii apei. Nimic.
Ploaia care priveste ochii, frunzele care fluierã, aerul
care danseazã.
Ochii mei care merg, frunzele care înoatã, fluierul
care trece.
Aerul care se ridicã, apa care osteneste, valurile
care danseazã. Si nimic.
Pasii apei, privirea aerului, ochiul care trece.
Ochiul din frunze, aerul din apã, apa care spalã
Valul care coboarã, fluierul apei. Nimic.
Fluierul care urcã spre ochi, valul care stie.
Frunza ca val, ochiul ca apã.
Ochiul din val, apa ca frunzã, aerul ca apã.
Si nimic.


GEODA


Geoda

Dolmen cristalizat al nelinistii. Închisoare de piatrã. Dîrã de foc, ochi al hidrei absente, greoi, pustiu. Apã milenarã, puritate de neutilizat. Samîntã pietroasã a arborelui nedivizat. Mare interioarã a inimii.


Declaratie

I

Am o vagã/clarã idee despre viata ta. Nu stiu unde mergi, ce  acoperi sub genele tale.
Ochii tãi strãlucitori se desfac în mîinile mele. Te intuiesc. Nu te cunosc.
Cîteodatã as vrea sã nu stiu nimic despre tine. Cã ai fi o strãinã pentru mine. Sã nu-ti  cunosc numele, nici vîrsta (ŕ propos: tocmai ai împlinit ani) nici gusturile. Totusi, dormi cu mine fiecare noapte. Si te iubesc.

II

Esti oglinda mea. Gustul infinitului. Geoda care pãzeste apa pe care o voi bea mîine. Mîna  destinului. Vîntul care îmi înconjoarã chipul. Esti casa mea.


Pulbere

Fiu al pulberii, sarpe îndrãgostit. Alchimia mîinelui, far al mîlului, chiciurã. Asta  sînt eu fãrã tine. Un gol în coasta lumii, sãmîntã neîngropatã, nimic.

Tãcere

Din umbrã merg înspre umbrã. Curînd se va termina viata. În tãcere. Ca aceastã clipã.


Prezentare si traduceri de Liliana Popescu