Mihai MERTICARU
Serbări imperiale
Lumina trupurilor nude
despică oceanul de ciocolată
al noptii
gesturi cetoase fulgeră
într-un balet funambulesc
caleidoscop cu irizări boreale
ninsori fierbinti pulpe
de abanos genunchi
rotunzi sînge aprins
explodează-n feerii
înrosind bronzul coapselor
viscolite
ard nuduri în vîlvătăi
pe dealuri si prin văi...
Urcus
Tu pe partea cu soare
eu pe partea cu lună
între noi
doi
un munte de soapte
mai greu decît unul de sare
pe care îl urcăm
cu pas egal
în ritmul bătăilor inimilor noastre
pînă în vîrf
de fiecare dată
cînd vrem
să ne întîlnim la punct fix
sub o streasină
de dor...
În centrul vesniciei
Auzu-ti înverzeste
ochiu-ti amuteste
în zăvoiul albastru
din centrul vesniciei
cerc magic fosnitor
clopot de ape argintoase
cînd armate drogate de privighetori
ne bombardează cu cîntece
dedulcindu-ne cu tain de soare
cu triluri prelungi
colorate
îndumnezeind orizontul latescent
opalin
de-ti vine să mori
de-atîta sublim..
Cimilitură
Umblet de felină gît de mandolină
ochi de peruzea trup desprins din stea
coapsă de eben ruptă din eden
genunchi rotunjori în obraji bujori
păr de abanos atîrnînd pe jos
fagure pe buze si două ventuze
ca să se amuze
mijlocel subtire strigă iubire
inima descoase cu furnici prin oase
inimioară topeste si o strînge în cleste
semn de întrebare spînzurat pe zare
la urechi cercei
ghici femeie ce-i?
Explozie
Doi ochi albastri te fixează continuu
zi si noapte
te caută te strigă te imploră
te ceartă te iartă
se mărturisesc se căiesc
îti amintesc momentele de extaz
plîng rîd blestemă te iartă
te cheamă te imploră iar
tu întorci impasibil fotografia
cu fata la perete
atunci zidul sare în aer si în locul lui apar aurite
două ferestre largi
una colorată cu vedere spre eden
cealaltă întunecată cu perspectivă spre
cele cinci fluvii
ale lui Hades...