MERIDIAN BLAGA 5

       
       

                                                                                                                       Florin OPRESCU

    Exegeza blagiană, într-un secol încă slab nuantat si nefixat încă definitiv pe coordonate culturale stabile, poate oferi solutii veritabile si o nouă perspectivă integrală asupra plasării noastre în timp si spatiu. Acest fapt este sustinut si reconfirmat de volumul Meridian Blaga 5, apărut la editura Casa Cărtii de Stiintă, Cluj-Napoca în 2005, ca rezultat al cunoscutului festival international organizat anual (1990-) de către Societatea Culturală „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.
Editarea în „tomuri separate a comunicărilor din cele două mari domenii ale exegezei, literatura si filosofia”, după precizarea Irinei Petras în preambulul volumului, reconfirmă interesul în crestere pentru opera blagiană si actualitatea paradigmei blagiene. Astfel, naivitătile frondiste ce anuntau si enuntau moartea modelelor sînt încă o dată contrazise prin cercetările incluse în volumul de fată, ecouri ample ale proiectului clujean care amplifică rolul (re)lecturii modelului blagian pe coordonatele epistemologice ale timpurilor.
De altfel, în Cuvînt înainte, fixînd reperele actuale ale „Orizont(ului) Blaga – 2005”, profesorul Mircea Borcilă este convins că „opera literară si filosofică a lui Blaga răzbate cu un ecou tot mai amplu si mai adînc în constiinta contemporanilor, iar receptarea ei de specialitate cunoaste, în acesti ani, un semnificativ reviriment.” Un astfel de reviriment observăm în ceea ce priveste exegeza literară a operei lui Blaga, inclusă în primul tom al Meridianului. Fecunditatea creatiei blagiene se reflectă si în fecunditatea exegezei. Cele trei directii de cercetare distincte: lirica, proza si dramaturgia reunesc în acest volum contributii importante la necesara schimbare de perspectivă asupra creatiei lui Lucian Blaga.
Părînd a fi exilată definitiv într-o zonă istoricizată, aparent anacronică a literaturii, dramaturgia blagiană surprinde astăzi prin interesul tot mai crescut al cercetătorilor si al regizorilor. Amploarea proiectului dramatic blagian pare a conferi timpului nostru solutii reale de reconsiderare a sensibilitătii umane. În acest context, proiectul Societătii Culturale „Lucian Blaga” de a realiza „Integrala teatrului blagian”, concretizat si prin sectiunea din cadrul festivalului, are rolul de a relansa dramaturgia blagiană si de a marca tocmai caracterul actual al acesteia. Nerealizînd „cu adevărat experienta montării teatrului blagian”, regia românească poate resurectiona acest teritoriu fertil, al cărui „atelier deschis cercetărilor si încercărilor spectaculare diverse”, după afirmatia Doinei Modola, va fi cu sigurantă si de acum încolo, cadrul generos si fertil al Festivalului International „Lucian Blaga”. Concluzia „bilantului spectacologic” realizat de către Doina Modola este aceea că „Integrala teatrului blagian a început sub auspicii promitătoare”.
În ceea ce priveste destinul dramaturgiei blagiene, cercetările din volumul de fată contribuie la reactualizarea textului dramatic prin perspective noi asupra vitalitătii sale scenice. Putem mentiona studii precum: Un pistol si un ceasornic. Principiul comunicant al energiilor dramatice în Ivanca, al lui Ion M. Tomus, Bogumilism, sofianic si daimonic în Mesterul Manole de Lucian Blaga, al lui Lucian Bâgiu sau studiul Georgetei Orian intitulat Complementaritatea contrariilor în „jocul dramatic” Ivanca. Interesul pentru Ivanca este justificat chiar de către Ion M. Tomus si are în vedere nevoia imediată de re-instituire scenică a dramaturgiei blagiene, acest text pretîndu-se „cel mai bine interpretării scenice, jocului, spectacolului.”
Recuperarea lui Lucian Blaga se realizează însă nu numai prin cazul special al textului dramatic, viciat pînă acum de priviri dinamizatoare în zona reprezentării scenice, ci si prin revelarea fetelor mai ascunse ale autorului proteic. Reflectările eului empiric blagian sînt observate în două articole sugestive: cel al lui Ion Simut, intitulat Dan Botta si Lucian Blaga: Istoria unei polemici, în care se poate distinge o altă fată a omului Blaga, cea polemică, si cel al lui Ilie Rad, Accente pamfletare în publicistica lui Lucian Blaga, careprezentare surprinzătoare a publicistului.
Pe o dimensiune asemănătoare care are în vedere raporturile dintre eul artistic si cel empiric al autorului se fixează si cercetarea lui Mircea Tomus, Luntrea lui Caron ca roman al concretului autobiografic, istoric si geografic. Grila naratologică aplicată de Mircea Tomus romanului blagian asează în actualitate demersul analitic si reproblematizează raportul, indecis încă, între caracterul fictional si cel biografic al romanului Luntrea lui Caron. Cele patru dimensiuni analitice fundamentale propuse de Mircea Tomus, „dimensiunea demiurgică, dimensiunea problematică, dimensiunea diegetică si dimensiunea simfonică”, au rolul de a certifica amploarea si fertilitatea epicului blagian dar si necesitatea revizuirii.
Volumul Meridian Blaga 5 se dovedeste asadar fundamental prin noutatea demersurilor exegetice care revalorifică din perspectivă actuală domeniile creatiei blagiene. O astfel de recitire, în zona filosofiei culturii de această dată, expresie intrinsecă a oricărei exegeze a operei lui Blaga, ne oferă si Lucia Cifor în studiul intitulat Problematica mitului în viziunea lui Lucian Blaga si Ioan Petru Culianu. Cercetarea porneste de la premisa întemeiată a necesarei sincronizări, „din punct de vedere epistemologic”, a omului de cultură „cu epoca noastră”. Observînd si aplicînd cîteva etape ale lui Ricoeur în interpretarea miturilor, Lucia Cifor se opreste la relevanta confruntare de perspective asupra mitului în cazul lui Culianu cu teoria dinamică a mitului si Blaga cu cunoscuta teorie dualistă asupra miturilor, din Geneza metaforei si sensul culturii. Concluzia unificatoare a exegetei în privinta viziunii celor doi asupra mitului este aceea că, atît la Culianu cît si la Blaga, „ratiunea lor ultimă este una metafizică, nu istorică”.
   Si recitirea liricii lui Lucian Blaga s-a dovedit în ultimul timp necesară în vederea reasezării valorilor lirice actuale sau trecute. Constatăm o deblocare definitivă a cîmpului hermeneutic prin recontextualizări valoroase ale poeziei. Studii, precum cel al lui V. Fanache, Poetul „întrebătoarelor tristeti”, care readuce în discutie, cu profunzimi înnoite, raportul cuvînt-tăcere, al Rodicăi Marian, intitulat Alteritate nealienantă si risipire de sine la poetul Lucian Blaga, sau cel al lui Călin Teutisan, Lucian Blaga – erosul vizionar, marchează deschideri si reactualizări ale unor tematici doar aparent epuizate în analiza liricii blagiene. Recurgînd „la retorici ale germinatiei sau regenerării”, lirica erotică a lui Lucian Blaga are un rol central în demersul exegetic al lui Călin Teutisan, un demers fundamentat fenomenologic, extins în volumul Eros si reprezentare. Conventii ale poeziei erotice românesti , studiu care marchează o schimbarea de optică asupra liricii românesti.
O cercetare de referintă a volumului Meridian Blaga 5 care poate răspunde sau poate reformula întrebările elementare asupra certei dintre moderni si post-moderni si implicit asupra modelului actual al cunoasterii este cea a lui Pompiliu Crăciunescu, concretizată în studiul intitulat Creatie si anistorie. Transdisciplinaritatea poate conferi timpului nostru solutia soteriologică majoră prin care subiectul nu numai că îsi poate asigura o nouă viziune, completă si complexă asupra lumii, ci poate oferi solutii de coeziune a lumii, depăsind astfel crizele mascate, disimulate si degenerate ale post-modernitătii. De altfel, Pompiliu Crăciunescu, în volumul său anterior, Strategiile fractale, moment important al schimbării de grilă hermeneutică în exegeza românească, răspunde convingător la întrebarea privind implicatiile metodei asupra modului actual de cunoastere. Interesul îndreptătit al autorului este acela de a expune si de a explicita alternativa pe care o „oferă transdisciplinaritatea la crizele modernitătii etc.”
În studiul reprodus în Meridian, Pompiliu Crăciunescu continuă această metodă, pornind de la premisa justificată că, fiind „Spirit transdisciplinar prin excelentă, Blaga are marele merit de a fi primul care extinde cunoasterea într-un orizont deschis si ireductibil contradictoriu”. Poemul blagian este analizat ca „ecstazie lingvistică” iar „transistoria ca extazie temporală”.
Cercetările volumului de fată deschid ample căi de abordare si reflectie, reusind să sintetizeze cîteva convingeri esentiale în ceea ce priveste opera lui Lucian Blaga. Aceste ecouri marchează atît importanta Festivalului organizat de Societatea clujeană, cît si impactul major al operei blagiene asupra secolului al XXI-lea. Destinul creatiei blagiene nu este deloc compromis de necesitatea noului si a înnoirii. Din contră, noile grile extinse în zona epistemologică a noului veac par a se adapta modelului umanist lansat de Blaga în secolul trecut. În acest context, initiativa si proiectul clujean al Societătii Culturale „Lucian Blaga” generează un spatiu fertil recitirii si reancorării operei blagiene în actualitate.
Constantin Noica, într-un articol din 1985, vorbea despre solutiile oferite de Blaga, „de la periferia Europei”, gîndirii contemporane. „Cititorul, afirma Noica în finalul articolului său, are de ales între exasperarea si în fond resemnarea gîndirii contemporane – si grădinile suspendate ale lui Lucian Blaga.” Meridian Blaga 5 reconfirmă solutia ultimă a cititorului actual, solutie care asigură vitalitatea modelelor esentiale în fata timpurilor.

Note: