Convorbiri retrospective

                                              IOAN M. MELIK SAU SIMTUL PRACTIC LA JUNIMEA
                                                                                                                                                      Liviu PAPUC

 

    Marii nostri junimisti, se stie, n-au dat prin băt cu interesul material (ba unii – vezi cazul Vasile Pogor – au încheiat conturile cu viata la modul ideal: rest zero), chiar dacă, sigur, si-au dorit, ca tot românul, să prospere. Leafa de belfer – fie el si universitar – n-a fost niciodată o sursă de îmbogătire, sau măcar de trai pe vătrai. De aceea, care-a putut s-a mai chivernisit cu niscai parale parlamentare sau avocatiale. Care nu (si să-i trecem aici pe Eminescu, Miron Pompiliu, Creangă, Caragiale etc.) – la Dumnezeu cu mila! Anton Naum i se plîngea, în februarie 1889, lui Iacob Negruzzi: „Cîstig atît de putin, încît cu toată viata mea modestă, nu-mi ajunge să leg an cu an” (I.E. Toroutiu si Gh. Cardas, Studii si documente literare, vol. I, p. 343).
În această lume de artisti, de visători, de ambitiosi, de indiferenti, de juisori, Ioan M. Melik face figură aparte. În 1940, Lucian Predescu nu găsea de trecut în dreptul numelui său, în faimoasa Enciclopedia României, apărută la „Cugetarea” – Georgescu Delafras, decît lapidarele informatii: „prof. de matematici la Univ. Iasi, n. 15 aug. 1840 în Bucuresti. Din 1865 membru al soc. iesene Junimea” (p. 539).
Dictionarul Junimii, publicat de Iacob Negruzzi în „Convorbiri literare” din 1925, p. 131 (reluat de I.E. Toroutiu si Gh. Cardas în op.cit, p. 363) ne mai aduce informatii de atmosferă: „Ioan Mir. Melik, născ. la Bucuresti, în 15 aug.1840 [de fapt 9 august]. În Junimea de la 1865. Odinioară junimist înfocat, dar totdeauna tăcut. A scris multe cărti, dar nimic în Convorbiri. La început foarte întreprinzător în idei, căci propunea serios ca Junimea să ia în întreprindere exploatarea unei mine de sare. Însă propunerea s-a respins. A fost întîiul administrator al tipografiei Junimii, dar pe scurtă vreme. Apoi multi ani a fost casierul Junimii la Aniversări. În vremea faimosului proces al lui Maiorescu se pasionase atîta, încît a provocat în duel pe răposatul Cocută Cazimir, prezidentul Curtii, fiindcă nu vrea să-l lase să intre în Curte, procesul fiind declarat secret. Se zice că ar fi vorbit 23 cuvinte de la începutul Junimii pînă la 1880, dar multi contestă această cifră, găsind-o exagerată”.
Moartea sa impresionează pe toată lumea, Anton Naum consemnînd, la 16 feb. 1889: „Am pierdut pe bietul Melik în 7 zile din bun sănătos ce era. Mi-a lăsat un gol în inimă, căci eram foarte strîns cu el. A lăsat patru copii si este în casa aceea un doliu nesfîrsit!” (SDL, I, p. 343, scrisoare către Iacob Negruzzi), în vreme ce Stefan Vîrgolici, deplîngînd disparitia unui om de caracter, mai adaugă cîteva tuse portretului: „Sînt încă sub impresia cumplitei lovituri ce am suferit prin pierderea bunului nostru Melik. Atît de degrabă ne-a fost răpit, încît tot parcă nu-mi vine să cred că el nu mai este. Acum în numele văduvei sale si al copiilor (căci are patru) te rog fă demarsele necesare a i se recunoaste dreptul la pensie. El are 24 ani de serviciu, din care 23 de profesorat si unul de inginer de mine, în 1864. Informează-te de ce formalităti e nevoie, pentru acest sfîrsit, si noi le vom face aice, ca lucrul să nu întîrzie mult. Pe de altă parte, pentru suplinirea lui la universitate, pînă la concurs, gîndeste-te la Ralet, care l-a înlocuit deja pe Melik cît timp a fost secretar general la Minister” (SDL, I, 382, scrisoare din 3 februarie 1889 către Iacob Negruzzi).
Amplul fond documentar Melik de la Muzeul Literaturii Române din Iasi ne dă însă adevărata măsură a acestui temeinic profesor de stiinte matematice (opera sa cuprinde: Elemente de aritmetică pentru usul scoalelor secundare – 1867, ajunsă pînă la editia a X-a, Despre moneta română – 1868, Elemente de Geometrie – 1869, tot în zece editii, Elemente de Topografie – 1879, ajunsă la editia a IV-a, Equerulu grafometru sau quadrantulu de campania [al D-lui Colonel de Artilerie A. Costiescu] – 1885, si cu variantă în limba franceză, Aritmetica pentru clasele primare, a III-a si a IV-a – 1888, Geometria pentru clasele primare – 1888, Curs practic de Geometrie elementară – 1888, în două editii). O admirabilă diplomă de mason, semnată, printre altii, de Vasile Pogor, ne aduce aminte că nu putea să scape de această contaminare a epocii si dovadă a apartenentei la confreria junimistă: membru al Lojii „Steaua României” din 18 februarie 1867, este înaintat la gr. II în 21 oct. al aceluiasi an.
Un set de scrisori în limba franceză (traducerea ne apartine), adresate unchiului său Iacob (arhitect, fost deputat, fost director general la Lucrări publice), ni-l înfătisează pe tînărul Melik puternic ancorat în preocupări lucrative: achizitionarea unei mine de sare, înfiintarea unei case de economii, a unui pension pentru domnisoare, buna functionare a Institutului Academic.
Un rarisim document, sub forma unui caiet cartonat, intitulat Carissimum (Nr.inv. 7941), include între copertile sale cîteva liste cu cărti si alte lucruri aflate în bibliotecă (presupunem a Institutului Academic, asa încît îl vedem si pe post de bibliotecar), a locurilor de achizitie (Bucuresti, Paris – Hachette, Iasi – cu trecerea în revistă si a tipografiilor si librăriilor existente la 1875: Codrescu, Lascar Bobet, Lewandowski, Petrini, Daniel) cu preturile aferente, după care urmează Arborul genealogic, întocmit de posesor si completat ulterior de fiul său Eugen I. Melik. Aflăm de aici că bunicul său a fost Ohan Melik, protopop în Bucuresti, care a avut trei băieti: Arakel Popovici Melik, Iacob si Scarlat, iar din căsătoria lui Arakel cu Maria Gedik au rezultat: Gavril, Anika, Iacob Ioan Miren Melik (împricinatul nostru), autor si el a opt copii (patru morti la vîrste fragede). În continuare, să-i dăm cuvîntul chiar celui în cauză, pentru prezentarea „faptelor de arme”:

„Eu am urmat mai întîi la scoala armeană din ograda bisericii, în Bucuresti.
În anul 1853-4 am făcut clasa a IV-a primară, culoare de Galben, Bucuresti.
În anul 1854-55 făcut clasa I la Sfîntul Sava.
În 1855-56 făcut clasa a II-a idem.
Am fost în toate clasele premiat.
Pe la sfîrsitul anului 1856, mă luă unchiul la Paris. Am fost asezat, la începutul 1857, în pensionat privat, la dl. Jacquet.
În toamna anului 1859, depusei Bacalaureatul în Stiinte. Am început imediat Medicina; dar o părăsii îndată, urmînd la Institutul Barbet pentru pregătirea la Scoala de Mine.
În 1860 intrai în Scoala de Mine.
În 1864, după ce am mîntuit Scoala, vizitînd Belgia si Salinele din Estul Frantei, m-am întors în tară.
Întîi, trimis să inspectez Salinele de la Slănic si apoi la Tîrgul-Ocnei.
În februarie 1865, am fost numit profesor provizoriu la Universitatea din Iasi, cu decretul nr. 325 din februarie (18?) 1865.
În aprilie 1866, în timpul locotenentei Domnesti, am fost întărit definitiv la catedra de la Universitate, cu decretul nr. 604 din 7 aprilie 1866.
În 1866, vara, am înfiintat Institutul Academic, în tovărăsie cu mai multi colegi, de la Universitate si Liceu.
În 1879, Institutul Academic a fuzionat cu Liceul Nou, sub denumirea Institutele-Unite.
În 1875 am zidit casa unde locuiesc.
În 1882 am sfîrsit casa.
În 188? – Bene-Merenti clasa I, trimis de Vodă, prin prefectul de Iasi.
În 1884, februarie, cu Decretul nr. 2908 al Ministrului de Interne, apărut în Monitorul din duminică 26/2, Steaua României, Ofiter. Rectificare în Monitorul de miercuri 29/1, că sînt numai Cavaler. Am refuzat – 3/3 1884.
În 1885, martie – cumpărat Costestii 507 fălci cu 210.000 hîrtie”.

Aceeasi atentie dată detaliului de amănunt si unei bune chivernisiri a avutului (nu degeaba l-a numit Titu Maiorescu „bancherul Melik) o găsim în următoarele file, unde între 1 septembrie 1872 si 1 septembrie 1884 constatăm evidenta clară a veniturilor si cheltuielilor, împărtite pe imobile si valori. Printre altele, cu usurintă putem calcula la cît se cifra valoarea Institutului Academic (9.000 #), aceea a Institutului Humpel pentru domnisoare (8.550 #), cît costa un loc de casă pe strada Palladi, cît costa înăltarea unei case, ce datornici de seamă avea (Maiorescu, Xenopol, Cobălcescu, Vîrgolici, Paicu, Culianu, Căpităneanu) si alte cheltuieli inerente unei case grele.
Nu putem încheia capitolul Melik fără relevarea rolului preponderent pe care l-a avut acesta în înfiintarea si conducerea Institutului Academic din Iasi, prima scoală particulară cu rezultate deosebite, luată ca model de alti întreprinzători, la care au fost profesori sau elevi personalităti ale culturii române.