ADNOTĂRIMircea PLATON
Cauza anterioară, diferită
de cauza eficientă. Problema cauzalitătii în politică: democratia ca
rupere a logicii, ocultare a cauzelor. Se pune în lumină cauza anterioară
ocolindu-se cauza eficientă. De unde, o societate care nu îsi cunoaste
principiul. Nici principele. Votul popular e cauza anterioară, nu cauza eficientă.
Din momentul în care alegerile au devenit doar un concurs de popularitate
nu se mai poate vorbi de principii. Si apoi principiile nu se stabilesc prin
consens. Principiile se enuntă. Din democratie lipseste enuntul.
*
Diferenta dintre artă si mestesug constă în aceea că arta îsi
are scopul incorporat. Mestesugul e o sumă de tehnici combinate pentru scopuri
diferite. Arta e o năzuintă unitară (vezi începutul scrisorii XCIV
a lui Seneca). Din acest punct de vedere, mestesugul poate fi imoral, arta
niciodată. Decăderea politicii moderne de la stadiul de artă la cel de mestesug.
Rolul cauzalitătii în artă. Există cauză în artă? Dacă există
scop există si cauză?
*
Medicul lui Ludovic XIII a tinut un jurnal din vremea copilăriei Delfinului
pînă la maturitate. În ultimele decenii s-a practicat istoria
braudeliană (fără a mai vorbi de feminism, marxism si deconstructie), în
care nu se mai tine cont de personalităti sau de bătălii, ci de structuri.
Acest lucru e un anacronism, e o paradigmă potrivită secolului nostru masificat,
nu si vremurilor în care oamenii trăiau prin simboluri. Poporul culmina
în Rege, si Regele se desfăsura în popor ca un principiu căruia
i se trag consecintele. Pentru niste epoci în care conta transcendenta
e impropriu să iei în calcul doar imanenta impersonală. Numărul mare
de atentate asupra Regilor ne arată că toti simteau importanta lor, că acolo
era temelia sistemului; azi atentatele se comit la bursă. Ceea ce se întîmplă
astăzi, cu schimbarea presedintilor si depersonalizarea puterii, e iconoclasm
politic. Or iconoclasmul e specific mozaismului, islamismului si protestantilor,
nicidecum crestinismului traditional.