POEMELE LUI RAMANA



                                                                                                                                               
           



     Încă din 1935 existau o serie de traduceri în limba engleză ale unor poeme ale lui Bhagavan Ramana. Pornind de la o primă versiune în proză realizată de Sri R. Visvanathan, specialist în tamil si cunoscător al limbii engleze, A.W. Chadwick (Sadhu Arunachala), si-a propus transpunerea acesteia în versuri. I-a prezentat lui Bhagavan versiuni succesive ale textului, pe care acesta le-a corectat cu exigentă. Traducerea realizată astfel a fost publicată cu acordul lui Bhagavan, în 1960, la Tiruvannamalai, India. Au urmat apoi a doua editie (1967), a treia (1981), a patra (1996). Textul acestei ultime editii a stat la baza traducerii poemelor lui Bhagavan Ramana din volumul Introspectia. Poeme, Editura Asociatiei Literare TIE,  Bucuresti, 2004. (E.L.P.)


ARUNACHALA – MAHATMYA1

Nandi a spus:

Arunachala este locul cel mai sfînt
De pe pămînt, si cel mai binecuvîntat.
E Inima întregii lumi, asemuită doar
Cu Centrul Inimii lui Shiva, ascunse amîndouă
Si sfinte deopotrivă. De-aceea El va dăinui de-a pururi
Sub mîndra-nfătisare a Arunei – colină fără seamăn.

Acea zi, prima, în care Zeul Shiva
S-a transformat2 în straniul munte-lingam
Ce e numit Arunachala Zeul, era chiar ziua
De Arudra, în luna Margali . Iar cea în care
Zeul Vishnu si Devasii I se-nchinară,
Cînd din coloana-Lumină-a luat fiintă,
Era în timpul noptii lui Shiva  din luna Masi .

Shiva a spus:

De foc este colina desi poate părea întunecată
Efect al gratiei si al iubirii tandre
Ce lumea întretine. Asemenea lui Siddha ,
Adeptul Suprem ce dăinuie aici, voi dăinui si eu.
Si stiu că gloria desăvîrsită se regăseste
În Inima-Mi, pînă si-n cea mai din adînc celulă,
La fel si fericirea lumii.

Aceasta e Arunachala, cea plină de glorie
Pe care doar văzînd-o, pe loc îndepărtează
Toate-ale noastre lipsuri, si poate dintr-odată
Să pună capăt iluziei, a lumilor si ale lor egouri.

Si Vedele, acele sfinte scrieri, ce nu pot fi-ntelese
Uneori, prin cea mai grea durere,
Văzînd colina, poti, chiar de departe
Gîndindu-te la ea, cu usurintă de ele să te-apropii.

Astfel Eu pot să spun cu-ndreptătire: de te afli
Nu mai departe de treizeci de mile de colină,
Va fi cu prisosintă distrus orice păcat al tău;
Si-atunci cu Cel Suprem vei fi în armonie.

            Uma a spus:

Arunachala este, pentru totdeauna, locul
Unde cei virtuosi si devotati se află. Pe cînd
Cei josnici, ce sînt în permanentă frămîntare,
De rău atrasi acestia, dimpotrivă, vor fi curînd învinsi
De tot atîtea suferinte. Cea mai cumplită fortă,
A omului cuprins de rău, nu are cum produce aici
Vreun efect, nemailăsînd-o sfîntul loc, să actioneze.
Arunachala-Zeul, este cu-adevărat Colina de Foc,
Cum I se spune. Doar El, prin legămînt,
Mînia ce naste teamă, o poate topi într-o lumină ce arde.



CHINTESENTA ÎNVĂTĂTURII
(Upadesa Saram)

Cîtiva rishi trăiau împreună cu sotiile lor într-un ashram dintr-o pădure, practicînd karma yoga conform ritualurilor si sacrificiilor descrise în Vede, convinsi că numai în acest fel puteau atinge eliberarea. Shiva s-a hotărît să le dea o lectie prin care să le arate unde gresesc. I-a vizitat, luînd înfătisarea unui sadhu, însotit de Vishnu ce luase forma unei fecioare încîntătoare. Rishii s-au îndrăgostit pe loc de fată iar sotiile lor, de sadhu. Aceasta i-a supărat pe rishi care cu puterile lor magice au creat un elefant si un tigru pentru a-l ataca si distruge pe Shiva. Totusi Shiva le-a ucis cu usurintă pe amîndouă, după care s-a învesmîntat în pielea elefantului punîndu-si pe umeri pielea tigrului. Atunci ei au înteles că întîlniseră o putere infinit mai mare decît a lor. Căzînd la picioarele lui Shiva l-au implorat să le predea învătătura adevărată, abia atunci realizînd că puterile lor erau doar de suprafată.
Bhagavan a fost rugat să scrie un poem cuprinzînd învătătura lui Shiva. Poemul este următorul:
    
1
Karma produce vesnic consecinte
Asa cum i s-a poruncit de însusi Dumnezeu,
Supremul Creator. Să fie atunci Karma
Dumnezeu? Nicicum. Doar ea e neînsufletită.

2
Fructele Karmei, cînd sînt coapte, cad
Lăsînd la rîndu-le seminte ce, rodind,
Tîrăsc pe cel legat de faptă în marele ocean
Al karmei, nu să-l salveze, ci în adînc de ele-i dus.

3
Dar faptele ce sînt înfăptuite
Fără atasament, lui Dumnezeu ofrandă,
Vor face mintea limpede, să vadă
Directia ce duce spre scopul ultim.

    4
Venerează, rosteste Numele cel sfînt
Al Domnului si meditează folosindu-ti
Trupul, glasul, intelectul, ce în special
Te-ajută la aceasta, unul mai mult ca altul.

    5
De vom putea să recunoastem Universul,
Formă octuplă, provenind din Însusi Dumnezeu
Si să servim prin adorare întreaga lume.
O mai aleasă formă de venerare-a Lui, nu poate fi!

6
Constanta repetare a Numelui celui Sfînt
Mai mult decît slăvire este, căci glasul
Va continua în Inimă, tăcut, să îl repete
Si meditatia, tu vei putea să-nveti s-o practici.

7
Iar multele frînturi ce vin si pleacă,
De meditatie, de le-ai putea uni
Să curgă asemenea uleiului, continuu,
Sau ca un curs de apă nesfîrsit.

8
A-L venera pe Dumnezeu nemaigîndind
Decît că tu si El sînteti doar unul,
Că „tu esti El”, prin identificare,
E cea mai pură formă de-a-L adora.
    9
Pentru-a rămîne în Fiinta Reală, ce transcende
Toate-ale noastre gînduri, putem să concentrăm
Întreaga fortă a devotiunii asupra gîndului ales;
Această formă a devotiunii supreme e adevărul.

10
Tu poti să te întorci în propria ta Sursă
Prin Karma, Bhakti, Yoga sau Jnanam,
Adevărate căi, prin care reusesti. Ori altfel spus,
Prin Fapte bune, Devotiune, Unire sau Cunoastere.

11
Asa cum păsările sînt prinse-n lat,de vînător,
La fel, tu, suflul poti să-l controlezi,
Si astfel mintea ta s-o controlezi. Aceasta e metoda
Prin care poti realiza a mintii absorbtie.

12
Mintea si lumea sînt manifestate prin gînduri si fapte,
Modalităti de exprimare fiindu-le gîndirea si-actiunea,
Desi se depărtează-atunci cînd se despart în două ramuri,
Tulpina copacului, din care ele pornesc, este aceeasi.

13
A mintii tale absorbire, doar dizolvarea ei
Poate să-nsemne, cînd este adormită,
Sau nimicirea ei, cînd e complet distrusă.
Sînt cele două căi de stăpînire-a mintii.
 
14
Atunci cînd suflul poti să-l controlezi complet
Mintea, ce e de tine astfel stăpînită,
Va curge-n flux continuu, transformată,
Pînă va dispărea de tot în sursa sa.

    15
Pentru cel Întelept, cel pentru care
Mintea, de orice formă, a dispărut,
Cel una cu Realitatea, nu mai există Karma.
Pentru că el a devenit adevăratul Sine.

16
Cînd mintea se eliberează de simturi,
Orientate spre exterior, si-ntoarsă înăuntru
Îsi regăseste esenta, cea plină de lumină,    
Abia atunci se manifestă Adevărata Cunoastere.
    17
Cînd poti să meditezi neîntrerupt si ferm
Asupra naturii reale-a mintii tale,
Tu vei vedea că mintea nu există.
La fel se-ntîmplă si pentru toate celelalte.

18
Mintea nu e decît conglomerat de gînduri
Si, dintre toate-acestea, gîndul „Eu”
Îi este rădăcină. Astfel că în esentă,
Mintea înseamnă gîndul „Eu”.

19
Întreabă-te de unde vine gîndul „Eu”,
Cu mintea concentrată si atentă
Si căutîndu-i sursa, vei vedea cum el dispare.
Căci căutarea însăsi înseamnă căutarea-ntelepciunii.

20
Caută-ntruna pînă ce eul va dispărea
Cînd doar „Eu-Eu” vibrează singur, ne-ncetat,
Sfîrsită-i căutarea. Nimic n-a mai rămas de căutat.
Atunci, într-adevăr, se manifestă Infinitul Sine.

    21
Acesta este-adevăratul înteles, perpetuu,
Al eului. Fiindcă, în somnul cel mai adînc
Noi nu-ncetăm să fim, cu toate că în starea
Aceea, simtul de eu nu mai există.

22
Cum eu sînt Existenta pură, nu pot fi
Trupul, simturile, mintea si nici lumea,
Nici ignoranta chiar, căci toate-acestea sînt
Neînsufletite si nu pot fi reale.

23
Cum o a doua constiintă nu există
Pentru-a cunoaste Existenta, realizez
Că Existenta însăsi este constiinta,
Si că această constiintă sînt eu însumi.

24
În ceea ce priveste natura reală a Existentei,
Atît Creatia, cît si Acel ce a creat-o, sînt una,
Principiul Unic. Doar dacă te referi la atribute
Si la cunoastere, atunci si diferentele apar.
    25
Realizarea Sinelui o dată dobîndită
Dînd la o parte orice atribut al său
Este Realizarea lui Dumnezeu, a adevărului,
Acel ce pentru tine, de-atunci, va străluci ca Sine.

26
A fi identic cu Sinele înseamnă a-L cunoaste
Deoarece, în Sine, dualitate nu există.
Aceasta este Thanmaya-Nishta, sau starea
De existentă absolută, de-a fi Acela în adevăr.

    27
Cunoasterea adevărată este aceea ce transcende
Cunoasterea obisnuită si, de-asemeni, ignoranta.
Doar ea este cunoasterea reală, si-atunci
Nu mai există nici subiect si nici obiect de cunoscut.

28
Doar cînd tu vei putea realiza în Inimă
Natura ta adevărată, vei găsi  Întelepciunea
Cea nesfîrsită, Adevărul si Fericirea,
Cea fără de-nceput si fără de sfîrsit.

29
Si rămînînd în starea de Fericire Supremă,
Cea dincolo de servitute si de libertate,
Tu vei descoperi că esti deja aflat în acea stare,
De a-l servi pe Dumnezeu, perpetuu.

30
Prin căutare înfocată, descoperind că eul e ireal,
Îti poti cunoaste Sinele, cel ce-i lipsit de eu.
E tot ce ti se cere, ca penitentă, pentru a-L realiza.
Asa ne-nvată Sri Ramana, Bhagavan,
Ce este Sinele a tot ce este.

Prezentare si traduceri de Elena Liliana POPESCU