BERNARDO RUIZ





                                                                                                                                                         


        BERNARDO RUIZ s-a nãscut în México, în 1953. A studiat limba si literatura hispanicã în cadrul UNAM(Universitatea Nationalã Autonomã din México). Este profesor fondator al Universitãtii Autonome Metropolitane (UAM) din Azcapotzalco si director al Departamentului Editorial al Directiei Culturale al Universitãtii, primul director al Centrului National de Informare si Promovare a Literaturii (CNIPL) al Institutului National de Artã (1992-1995). În prezent este profesor la Escuela de Escritores în cadrul Societãtii Generale a Scriitorilor din Mexic (SOGEM). A publicat mai multe volume, dintre care amintim cãrtile de povestiri Viene la muerte („Vine moartea”), 1976, La otra orilla („Celãlalt mal”), 1980, Vals sin fin („Vals fãrã sfîrsit”), 1982, Reina de sombras („Regina de umbre”), 1996, volumele de versuri La noche y las horas („Noaptea si orele”), 1978, El tuyo, el mismo („Al tãu, acelasi”), în 1986, Controversia de Sombras („Controversã de umbre”), 1990, Juego de Cartas („Joc de cãrti”), 1992; de asemenea, a publicat romanele Olvidar tu nombre („Uitînd numele tãu”), 1982, si Los caminos del hotel („Drumurile hotelului”), în 1991, între altele. A primit premiul „Juegos Nacionales de San Román”, 1999, pentru cartea sa de poezie Pueblos Fantasmas, dedicatã memoriei prietenilor sãi dispãruti. A tradus poezii din literatura clasicã si contemporanã, din limbile francezã si englezã. O parte din opera sa a fost tradusã în limbile englezã, francezã si portughezã.

Preoteasa

A trebuit sã rezist frumusetii asaltului tãu.
Salvat de fascinatia ta, de mine,
nu s-ar fi ales nimic de anii acestia,
atîtia
în care te-am iubit, te iubesc si te combat.

De ce sãrutul?,
de ce sã fugim prin ploaie amîndoi,
în loc sã mergem îmbrãtisati pe acelasi drum?

Eu deja trecusem,
– dorinta ta de atunci – , bulevardul.
Era nevoie sã mã opresti?
Sã-ti faci un capriciu din bãrbatul acesta?
Sã modelezi lutul?

Monstru dorit,
eu nu vroiam sã mã stiu înconjurat de cadouri
nici de fetisuri,
nici sã astept dupã o sutã de suspine,
 – numai –,
si altele, si altele.

Azi, amintirea ta si portretul tãu,
orele de fericire si de mîngîieri,
sau imaginea ta – nãluca din fata oglinzii –
si întîlnirile trupesti
în zilnica parcurgere a memoriei

nu sînt plãcere,

ci au izul
pãmîntului, luat pe neasteptate,
de pulbere în vînt
a satelor mele fantome

unde o femeie nebunã în mijlocul desertului
asteaptã un tren discontinuu
lîngã o sinã de cale feratã.

Întîmplãtor,
asa cum se întîmplã toate
povestile de pe lumea asta
ti-am descifrat secretul asearã,
piatrã de foc în mijlocul rugului.

V-am vãzut de departe,
pe el si pe tine.
L-ai luat de mînã
(cu un gest de ecou repetat   
în peretii clepsidrei mele).
El s-a lãsat.
Exactitatea metodei,
victima lipsitã de apãrare,
surîsul tãu
dau dovadã de întelepciune.

Mîna ta priceputã, iarãsi
va vãrsa
– pe altar –
        sîngele.


Ite vita est

Au mai rãmas neîmplinite
cîntecul acela
o vizitã
o cinã
zece mii de promisiuni

ca un cîine
urlînd la vînt
la miezul noptii
eu le pretind.


Luminã de noapte

Si-a zis ca pentru el: nu esti bãtrîn   
fiindcã vãzuse frumusetea Ángelei
tînãrã ca o dimineatã
cînd soarele se ridicã pe cer.

A încetat sã-i pese
de strãzile cenusii, de fum,
si de mizeria din fiecare colt
de opulenta celui corupt
si de rãzboiul zilnic al tuturor contra tuturor.

N-a mai vãzut peretii pãtrati ai casei sale
nici praful de pe cãrti

doar
frumusetea tinerei îl absorbea.

O auzi vorbind

a înteles frumusetea
lunii albe
si a vrut sã fie satelitul astrului.

Îi stia
vîrsta lui, data nuntii sale,
cu cîtiva ani în urmã,
si ce putea face,
n-avea importantã nici
dacã ea ar fi iubit altã femeie.

Poate de aceea a uitat

cã era putin cam bãtrîn
cã era si putin cam bolnav

si s-a lãsat sã strãbatã noaptea
la brat cu Ángela
fãrã sã-i fie frig si fãrã temeri
fiindcã bãrbatul a acceptat,
pur si simplu, cã era îndrãgostit.

Si ea stia.

Prezentare si traduceri de Liliana POPESCU si Joaquín GARRIGÓS.