VICTOR SANDOVAL


 


 

    

        VICTOR SANDOVAL s-a nãscut în Aguascalientes, Mexic, la 31 octombrie 1929. Între anii 1946-1953 a studiat literatura spaniolã, teatrul si istoria artelor, la Conservatorio „Franz Liszt”, din orasul sãu natal. Este unul dintre fondatorii revistei culturale „Tierra Adentro”, al primului supliment literar al ziarului „El Sol del Centro” si al Asociatiei Culturale din Aguascalientes. Editeazã revista „ACA” si coordoneazã evenimentele culturale din Instituto Aguascalentense de Bellas Artes. Între 1957-1962, obtine premiul Flor Natural si înfiinteazã revista literarã „Paralelo” unde publicã primele sale plachete, Aire libre, Hombre de soledad si El viento norte. Publicã, în 1970, cãrtile de poeme El veterano de guerra, Poemas a la juventud si Retorno. Organizeazã primul Tîrg de carte de la Aguascalientes, care a devenit unul dintre cele mai importante din Mexic. Publicã, în 1974, volumul de versuri Para empezar el día, premiat cu Premio Xavier Villaurrutia, în acelasi an. În 1980 publicã volumul de poeme Fraguas. În colaborare cu UNAM (Universidad Nacional Autónoma de México), organizeazã pentru prima oarã întîlnirea poeticã internationalã „Encuentros de Poetas del Mundo Latino”. În 1988 este numit Director General al Institutului National de Artã din Mexic. Publicã volumul de versuri Agua de temporal. Primeste, medalia Mérito Universitario „Lázaro Cárdenas”, din partea Universitãtii Autonome din Colima, în 1989, si premiul Aguascalientes în 1990. În 1991 este desemnat membru titular al Seminarului de culturã mexicanã. În 1992 se publicã Fraguas y otros poemas. În acelasi an înfiinteazã Institutul Mexican din Spania. În 1994 publicã volumul de poeme Trovas de amor y desdenes si antologia La poesía en México 1940-1990 (Algunas aproximaciones). Între 1995-1997 este invitat în mai multe universitãti din Spania si Italia si tine o serie de conferinte. În 1996 se reediteazã cartea sa de poeme Fraguas (a patra editie). În 1997 primeste medalia Ramón López Velarde, din partea Universtãtii Autonome din Zacatecas. În 1998 este desemnat Secretarul General al Seminarului de Culturã Mexicanã si publicã Coplas que mis oídos oyeron. În 1999 se editeazã Poesía 1947-1999, primeste medalia  Bellas Artes, oferitã de Instituto Nacional de Bellas Artes, si Palmas Académicas, cea mai înaltã distinctie acordatã de Guvernul Statului Aguascalientes, ca o recunoastere a activitãtii sale poetice si culturale de exceptie. În acelasi an primeste Premio de Poesía Desiderio Macías Silva, din partea Institutului de Culturã din Aguascalientes, Reconocimiento Ramón López Velarde acordatã de Instituto Zacatecano de Cultura, Reconocimiento y Medalla de Oro, acordatã de Instituto Potosino de Bellas Artes si recunoasterea din partea guvernului Statului Durango. Din 2000, face parte din Sistema Nacional de Creadores, din Mexic. Poeme ale lui Victor Sandoval au fost publicate în suplimente literare si în reviste dintre cele mai importante din Mexic, si în antologii poetice din Mexic si din alte tãri. Poezii ale sale au fost traduse în englezã, italianã, greacã, olandezã, germanã si arabã.



SÃ MORI ÎN OCTOMBRIE

1
Octombrie trãieste si doarme
sub pielea mea
în fiecare din cele
treizeci si una de zile ale sale.

2
Amiezele fãrã soare
asteaptã devreme noaptea.
Mã dor.
Din aceste oase si din acest sînge
ce le-am înspãimîntat
las statornicia.
Iubesc lumea.
Nu ne nastem toti în octombrie
luna cea mai frumoasã.
În schimb, se moare zilnic
usor sau violent:
Trîntind usa puternic
sau întrînd încet în vestibul.

3
Adîncimea putului
insistã în tãcere.
Din acea adîncime
în încãpere,
de la acele cicatrice
din pereti
vin voci
Din convietuire vin voci.
Din adîncimea somnului
ajungem la insomnie
fecundã în idei si amintiri.

4
De unde sînt,
de unde vin
aceste voci?
De pretutindeni si de nicãieri.
Inventînd noaptea
în aceastã camerã
construim acoperisul
si peretii.

Este sordid sã trãiesti si sã dormi
auzind bãtãile
inimii
si zbãtîndu-ti-se
tîmplele.
Încãperea încremeneste,
Lemnãria
troznneste ca un vapor
înaintea naufragiului.

5
Mirosul acesta de vechi
este ca sîngele
la lady Macbeth,
nu dispare.
Nici apa, nici sãpunul
nici levãntica
nu sterg acest miros.
Acest miros de vechi
nu dispare


INSULELE ÎNDEPÃRTATE

Singur si departe
de insule,
sub acest soare
pe care-l încinge miezul zilei
chiar si demonii luminii
orbesc.

Am vãzut renãscînd
ramuri si flori
în livezi
care-au adormit
apoi.

Dacã mã întorc la începuturi
cine îmi va asculta
pasii
peste pietre?

Se apropie
cel pe care-l astept.

Se dãrîmã o casã.
Contraforturile sale
vor cãdea si în locul lor
va fi un gol
între celelalte formînd
plãgi
ce se înmultesc prin oras.

Nu putem trãi
fãrã amintire,
memoria ne pãstreazã
visele.

Dintre toate insulele
ce-au rãmas departe,
din acele pãmînturi
cu zãri aurite,
steaua
noptii tîrzii
de zbateri
pe care nu le vom recupera.
Cine vorbeste, locuieste,
cu pleoapele închise
cîteodatã întredeschise,
în aceste insule,
de tinereti grãbite
si de atîtea bãtrîneti
prin parcuri?
Cine bate la aceastã usã
secularã
unde doar cioburile
si zbuciumul rãspund?

Sã-ti amintesti de acele insule
înseamnã sã întineresti
creste de deal, sate
cu strãzi pietruite,
trupuri bãtrîne.
Noaptea de afarã
îti spune sã iesi
în tãcerea-i atît de purã.

În pãmînturile acestea au murit
ai mei,
tatãl meu a fost înmormîntat
între tufisuri
si glontul a bubuit.
În sat
una dintre strãzi
poartã numele
bunicului meu.
Nu vreau sã trezesc la viatã
nici laurii nici resentimentele,
insula îndepãrtatã trebuie sã doarmã
mai departe în resentimentele ei.

resentimente si resentimente,
sã doarmã în resentimentele ei.

Prezentare si traduceri de
Elena Liliana POPESCU