Marie-Ange SEBASTI
 
 


 

     Coniventã 

     Pasãre, linisteste sperietoarea din lan

     Învat-o cum sã-si ia zborul

     cãlãuzeste-o pînã la rîpele

     unde eu tac

     înfige-o la marginea tãcerii mele

 

     Nimeni

     În fiecare dimineatã sosii ale mele

     vã umplu de subtile daruri
     si vã trimit fiecare la viata ei
     diferitã

     În fiecare searã sosii ale mele

     veniti si-mi aduceti bornele, gardurile voastre
     din sîrmã ghimpatã, mimii si noroiul vostru

     cînd n-aveati nimic altceva de fãcut decît sã pãziti cerul

 

     Rugãciune pe un tãrm locuit

     Vino din mare

     izbãveste-ne de nisip în castelele sale

     de mistral în corturile noastre

     vino si frînge

     zidul încãpãtînat al trestiilor
     cãlãuzeste-ne la adãpost de sete

     în luminisul unui pur Magnificat

 
 

     Insula

     Iat-o,

     superbã diva
     tivind neglijent
     un smîrc urlãtor
     care-si interzice s-o aplaude

     Ce condoleante

     pentru doliul ei de granit
     tîrîndu-se dupã soare pas cu pas ?
 

     Clientelã

     În prãvãlia profetului

     geamurile se cutremurã trãsnetul
     a cãzut trãsnetul
     a pietrificat
     gustul beatitudinilor

     Noi o luãm la fugã

     Dar cineva

     abia sosit din umbra halelor
     scoate din sacosã fructe proaspete
 

     Comunitatea pictorilor

     Un pictor nãscut într-o zi de duminicã

     pune ireversibile culori, îsi impune
     trãsãturile si umbrele sale
     peste acest obraz,
     al meu

     vine apoi un alt pictor

     si întinde pasta cu cutitul
     peste privirea aceasta,
     a ta

     si rãmînem împietriti

 

     Proprietar

     Ea umblã umblã fãrã rãgaz

     prin pivnitele plînse si loggiile luminoase
     din locuinta sa

     Vorbeste mult, torential

     despre tapeturi si aurãrii
     despre albastrele priviri ale locuintei sale

     Avînd mare grijã sã nu care cumva sã se-mpiedice

     de înaltele praguri ale fericirii
 

     Sãpãturi clandestine

     Cine va descoperi

     în carnetele noastre de arheologi
     urma infinitã a noptilor

     petrecute ca sã dãm la ivealã

     umbrele pe care
     le retine lumina
     pustiitã

     din geamuri, catedralã ?

 
 

     traduceri din volumul Contours apparents

     de Cristian BADILITA