Val TALPALARU
  


   Vivat, crescat, floreat! E plăcut să asterni o „compresă“ amicală si cordială peste o performantă a unei reviste literare într-un context în care strigătul de luptă este în genere „să supravietuim“.
Revista „Orizont” din Timisoara a ajuns la cota 1500, cifră de invidiat, drept pentru care facem cuvenita reverentă lui Mircea Mihăies, Cornel Ungureanu, Adrianei Babeti si colectivului de redactie. După care facem plonjonul în „miezul“revistei, care, asa cum este firesc, face o retrospectivă prin pana/ laptopul lui Cornel Ungureanu în nostalgicul articol Orizont si Criticii celor 1500 de numere. Din performantele critice ale celor care au asigurat intransigenta lucrurilor sunt pozati în sepia sau color, Andrei Lilin, Nicolae Ciobanu, Marcel Cornis-Pop, Alexandru Ruja si lista continuă să curgă din memoria prodigioasă a autorului.
După care, sampania si evocările se tin lant sub genericul „Prima zi la Orizont“ continuînd ascendent cu 1500 de pasi de la plumb la pixeli. Să iesim tiptil din redactie pentru a nu le importuna sărbătoarea si să batem la usa altei redactii.
De pildă la cea a revistei „Ateneu” care împinge în avanscenă muzica si teatrul, recte Festivalul International „George Enescu“ si Gala Tînărului actor de la Mangalia. După care, intră în scenă „artileria grea“ cu Carletta Elena Brebu si Adrian Jicu radiografiind critic un volum de versuri al lui Ionut Tene si unul de proză al lui Mircea Daneliuc, adică Viata mea, clipele si Ora lentă (versiune fonetică a expresiei au relanti).
Cartea de versuri a lui Octavian Soviany, Dilecta face încă ravagii critice – si pe bună dreptate, încît vă sugerăm să cititi (si) în cheie feminină, finalul recenziei semnate de Violeta Savu: „Prin Dilecta – o carte cu poeme de dragoste, cu versuri de o sonoritate deosebită si un lirism accentuat, se descoperă cum poate iubi un artist, cum si-ar dori un bărbat să fie o femeie pentru a iubi: si delicată ca o floare, dar si voluptuoasă precum o curtezană!“ Ei, ce ziceti, cititori dumneavoastră?
Mitraliem din zborul pixului alte cronici, de pildă cea a lui Dan Persa la cartea lui Bogdan Cretu ori acelasi Adrian Jicu la opul lui Alexandru Dobrescu.
Poezie de calitate girează Gheorghe Izbăsescu si Florentina Florin. Două repere calendaristice sunt substantial trasate: Vasile Pârvan si Traian Cantemir.
Nr. 9-10 al revistei „Scrisul românesc” din Craiova ne propune o paginatie dinamică, cu spargeri de text si abundentă de imagini. Capul de afis îl detine Tudor Arghezi, relecturat biografic de Florea Firan. Pretextul si contextul: cele 40 de absente ale maestrului contabilizate de redactorul sef al revistei.
Pendulînd între contemporani si umbrele încununate cu mirt într-o ordine aleatorie, revista „recuperează“ critic, mai amplu sau succint pe Borges dar si pe Tristan Tzara, pe Gib Mihăescu dar si pe Updike.
O surpriză plăcută, două poeme inedite de Marin Sorescu. Alături, fac conversatie, două titluri academic rigide:A.N. Mihalache: rigurozitatea ratiunii în gîndirea frivolă si Metropola ca topos generator în literatura decadentă semnate de Stefan Vlădutescu si Mihai Ene. Ultimul decide: „Singurul loc unde se poate naste orice literatură decadentă este metropola (…)“, rămînînd să clarifice, ad usum lectoris, ce va să zică „metropolă“.
Revista „Sud” din care ne-a prevenit abia numărul 7, decretează prin Lucian Marina, spontanul si dezinvoltul presedinte al Societătii de Limbă Română din Voivodina, Serbia: Cultura Europei începe în Balcani. Iată o afirmatie care, vorba lui Topîrceanu, poate fi „lung prilej de vorbe si de ipoteze“, dar ne grăbim să trecem la alt articol pe gustul nostru în care Mircea Muthu distinge între Balcanism/ Bizantinism/ Orientalism cu argumente critice, excurs istoric, tot tacîmul. Este utilă lectura articolului, mai ales pentru încremenitii în cliseul nuantei peiorative lipită termenilor. Un „venerabil“ poet, l-am numit pe Dan Anghelescu este comod instalat în pagină lîngă debutanta, premiata la 16 ani, Ella Maria Sunei, cu o proză promitătoare.
„Contemporanul”, numărul 9, este o veritabilă provocare la lectură: un dialog inedit al Dorei Pavel cu Gheorghe Crăciun despre „bucătăria“ scrisului, inclusiv acomodarea cu infernalul computer, uzurpatorul formulei clasice, Ion Ianosi în plină campanie pro Tvetaieva, pagini de corespondentă primite de la Basarab Nicolescu, secondate de cele din Basarabia de la Mihai Cimpoi.
În această provocare la lectură picurăm si fragmentul dintr-un eseu al lui Nicolae Balotă: „Mitologia lui D.H. Lawrence în curs de aparitie la Editura Ideea Europeană.
Cu sarmul si vitriolul la îndemînă, Magda Ursache nu are timp de politeturi, asa că sunteti preveniti înainte de a lectura editorialul TS versus BS (tineri scriitori versus bătrîni scriitori).
Montat împotriva cliseelor este si Adrian Muresan care scrie despre Ridicolul crestin si fantoma lui Gide, si nu se poate să nu-i dai dreptate, lecturînd: „Pentru ca adormitul nostru umanism să se pună în miscare, e nevoie de fiecare dată de ceva anume: de SCANDAL si provocare, de interventia «celuilalt» pe tarlaua noastră“.
Planînd în sferele ozonului pur al artei, Ioana Maria Fînaru îi asociază pe Eminescu si Brîncusi într-o regie interesantă mizînd pe „ovoid ca formă a intervalului“, cu o densitate  terminologică aproape sufocantă. Am lăsat la urmă editorialul lui Nicolae Breban O „comedie“ adeseori grotescă în care este acuzată poza, pentru că, „o poză făcută fără geniu (…) este penibilă“, avertizîndu-ne asupra „gesticulatiei în fata unei oglinzi interioare“ din care pot defula ridicolul si impostura.
Trăgînd linie, un număr de o densitate demnă de invidiat pentru toate gusturile rafinate.
Numărul 122 al revistei „Tribuna” îl afisează cap de listă pe Serban Foartă în ipostaza „un maestru discret al poeziei actuale“ cum rezultă din concluziile trase de Stefan Manasia, interlocutorul său. De ce discret? Pe Serban Foartă îl întîlnim în paginile revistelor literare cu o frecventă de invidiat, iar în 2007 au apărut nu mai putin de sase volume semnate de domnia sa. Si atunci? Chiar dacă ar dori ori si-ar impune, Serban Foartă nu poate fi discret. Dar să mentionăm si editorialul lui Mircea Muthu, o reverentă elegantă făcută lui Pavel Dan la o cifră rotundă comemorativă.
Si de ce nu, zgîrcitele note la Atelierele de creatie de la Săvîrsin din această toamnă, care au adunat nume sonore din rîndul mai junilor sau mai coptilor scriitori, ateliere care vor eclata într-o antologie promisă de Vasile Dan.
Gheorghe Grigurcu îsi valorifică interminabilul jurnal într-o nouă secventă în care mai încap si derapaje ca de pildă cogitatia „Sincer cu altii, dar nu si cu sine însusi“.
Cristian Chesut, un numerolog mai proaspăt cu munitie verbală structuralistă ne lămureste despre Aspecte magice si simbolice ale numărului trei.
Are dreptate si Laszlo Alexandru cînd, comentînd avatarurile „Jurnalului” lui Mihail Sebastian, afirmă că „de zece ani încoace, de cînd a fost publicat în România, e disputat mai abitir ca o bilă de ping-pong“. De aici, se radiografiază pozitiile criticii contemporane fată de „inculpatul“ jurnal, si pus la zid unul dintre ultimii comentatori, Gheorghe Grigurcu. În P.S.-ul articolului este „executat“ si Paul Goma, care a avut nefericita soartă de a fi elogiat de Gheorghe Grigurcu, pentru „fanatism, extremism“ si altele, care, în viziunea lui Gheorghe Grigurcu, ar constitui „un reper moral de prim ordin“. Un motiv excelent pentru ca amatorii de cancanuri să-si frece palmele de satisfactie.
Un număr „plin“, în constanta traditie a revistei clujene si din care nu exemplificăm mai mult doar din motiv de spatiu.
În fine, să ne încheiem periplul cu numărul 38 al revistei „Cultura”. Un excelent eseu proustian ne oferă Oana Pughineanu, bine articulat si convingător, plecînd de la premiza că „Proust a reusit să facă din timp altceva decît o sursă de degradări, iar din povestire altceva decît o formă de colonizare a timpului“.
C. Stănescu pune punctul pe Y. Cultura se vede pe stradă clamează domnia sa si, din nefericire, are dreptate. Cultura se vede pe stradă, iar ce se vede este trist, spre deosebire de Tinutul Secuiesc ori aiud pe care le prezintă în culori pastel.
Evident nu este o noutate diferenta de cultură, stridentă uneori, între zone si orase românesti, desi eu as folosi mai curînd termenul civilizatie.
Eugen Simion ne facilitează o „întîlnire cu Sorescu“ apelînd la jurnalul scriitorului, publicat la Editura Alma de George Sorescu urmărindu-l atent la etape, la revelatia lecturilor (cum este cea a prozei lui Pavel Dan), la reactia lui Marin Sorescu în contexte politice, concluzionînd că „jurnalul nu este un scop în sine“ iar scriitorul „nu crede în valoarea lui literară“, demontînd acuzele la globe-trotterul Sorescu.
Nu ocoliti textul lui Constantin Coroiu despre Junimisti în documente care pleacă de la cartea lui Liviu Papuc Societari junimisti în documente pentru a reactualiza cîteva portrete cu contururile deja estompate. Sau preferati o baie de literatură japoneză? Rodica Grigore vă invită la o lectură critică a cărtii Bărbatul-cutie, a unuia dintre cei mai galonati scriitori niponi, Kobo Abe. Cornelia Maria Savu inaugurează un serial sceptic despre Forumul European al Revistelor Literare care a avut loc la Mamaia în acest an, si proiectata ARPE (Asociatia Revistelor si Publicatiilor din Europa). Dar dacă se concretizează proiectul „au dépit de tout le monde“, vorba lui Moličre?
Dacă doriti un popas teatral, muzical, cinematografic ori sportiv, „Cultura” vă stă la dispozitie, ca să închei conclusiv si aluziv.