IASI-BÎRLAD-TECUCI
Dimineată eminesciană în Copou. A XXXIII-a editie a Colocviilor nationale studentesti „Mihai Eminescu“. În Aula Magna a Universitătii „Alexandru Ioan Cuza“. Afară, peste 30o. În curtea interioară mesterii tinichigii pregăteau burlane si ferestre noi pentru ploile mult asteptate.
Lăcrămioara Petrescu, prodecan, coordonator al manifestărilor, a oferit cuvîntul rectorului Dumitru Oprea care, mărturisindu-se enorias ploiestean al parohiei lui Nichita Stănescu, a elogiat eforturile (vechi si noi) ale pictorului Sabin Bălasa, autorul lucrărilor plastice din „Sala Pasilor Pierduti“ si din aula eminescianizată. Distinsul si pragmaticul rector a prezentat universitarilor si studentilor prezenti din cele peste 10 universităti din tară si din Republica Moldova numărul proaspăt al revistei „Dacia literară“, publicatie apărută în anul 1840, gratie lui Mihail Kogălniceanu.
Cuvintele de întîmpinare ale decanului Iulian Popescu au fost continuate de profesorul Dumitru Irimia, cel care a coordonat circa 15 ani colocviile, în conditii dificile. Conferinta domnului profesor a fost dedicată lui Eminescu si revistei „Convorbiri literare“. Si-a amintit magistrul nostru despre eforturile de organizare, înainte de 1990, cînd, de pildă, „Caietele Eminescu“, dezbaterile, atelierele, traducerile erau „o oază de libertate“ (după expresia profesorului Mihai Zamfir).
Cum se stie, la insistentele lui Titu Maiorescu, junele Eminescu ar fi trebuit să-si încheie studiile superioare, pentru a deveni universitar. Dar odiseea eminesciană va avea alt curs… După ce debutează în revista „Familia“, studentul Eminescu (Eminovici) Mihai îsi îndreaptă atentia către „Junimea“ ieseană, trimitînd poeme „Convorbirilor literare“, însotite de textul: „Vă rog de indulgentă (…). Stergeti ce veti crede că nu se potriveste“. După cîteva aparitii cu greseli de tipar, poetul îi scrie lui Iacob Negruzzi, imperativ: „… Să nu se schimbe nimic din ceea ce am scris!“. Se produseseră greseli de tipar de genul „pîn’ esti clară ca o rouă“ (rouă în loc de roză!).
Asa cum avea să sustină G. Ibrăileanu, prin Eminescu literatura devenea artă, limbajul poetic eminescian propunîndu-ne o altă limbă!
***
Îmbarcati în „dubita literară“ a Muzeului Literaturii, vehicul „călugăresc“ (cu Mos Nichifor Cotcariu la… volan), am pornit din Iasi, în amiază (toridă), către Zilele culturale ale Bîrladului, împreună cu scriitorii Cezar Ivănescu si Valeriu Stancu, oftînd după Cassian Spiridon si Gellu Dorian.
Am oprit, pentru o fotografie, la poalele statuii lui Stefan cel Mare de la Podul Înalt, amintindu-ne că turcii actuali au cumpărat (cu folos, se pare), Fabrica de rulmenti din Bîrlad.
La Biblioteca „Stroe Belloescu“ (101 ani de la fondare!) ne-au întîmpinat magistrii nostri de odinioară (profesorii Cârcotă, Lucian Ravaru etc.), oficialităti locale (primarul Constantin Constantinescu etc.), medicul-colectionar-manager Constantin Teodorescu, prieteni bibliotecari (Toni Iosipescu, Marian Constandache), colegi, scriitori, rubedenii (Nicolae Pandelas, Toma Ursărescu, Gruia Novac, D.D. Palade, Vasilian Dobos etc.), dar si iesenii (sositi mai devreme decît noi) Horia Zilieru, Emilian Marcu, Valentin Talpalaru (prezent în trei ipostaze: poet, muzeograf literar, colaborator radio Iasi).
Colocviul „Literatura si presa“ ne-a amintit, diacronic, de jurnalele franceze, germane, italiene, de odinioară, de anul 1929 („Curierul românesc“ si „Albina românească“), de „Dacia literară“, „Convorbiri literare“ etc.
În interventia noastră am citat dintr-un text al lui Mihail Kogălniceanu, intitulat Jurnalismul românesc, publicat în „România literară“ (1855): „Acolo unde este ziar românesc este si viată românească!“.
Aversele de seară, cu tunete, fulgere, crengi risipite, ne-au readus în copilărie, ca si noaptea cenaclieră fertilă, ordonată spontan de poetul Cezar Ivănescu. Am avut privilegiul să participăm împreună cu actorul Constantin Avădanei, cu Horia Zilieru, Valeriu Stancu (inepuizabil si memorabil în registru anecdotic), Emilian Marcu si, episodic, Valentin Talpalaru.
***
La Tecuci rostim din poemele magistrului Mihai Ursachi: „Scoală-te, Lazăre/ S-asculti ce mai pasăre/ Cîntă/ În lanul cu mazăre!“, cu gîndul la fostul, vrednicul primar (inginer agronom) Gheorghe Lazăr. Nu ezităm să îngînăm (cu tecucenii Mariana Enache, Radu Vladimir, Dionisie Duma, I. Necula, I. Savitescu) refrenul ursachian „Un om din Tecuci avea un motor/ Dar nu i-a folosit la nimic“…
Participanti la a XV-a editie a FESTIVALULUI NATIONAL DE POEZIE „Costache Conachi“, am jurizat, am premiat autori de bună calitate (de la pitesteanul-student Ionut Radu la eleva basarabeancă Lilia Burlacu), am colocviat, ne-am întîlnit cu profesorii de română de la scolile tecucene, am convorbirit/ dialogat cu elevii pasionati de literatură, am cinat în formulă socratică, beneficiind si de prieteni culturali trainici precum Alfredina Iacobitz si echipa de la TVR Iasi sau scriitorii Angela Baciu-Moise, Florina Zaharia, dar si Corneliu Antoniu, Sterian Vicol, „cavaleri danubieni“.
Am revenit în Iasi cu gîndul si la proiectul lansat de poetul Cezar Ivănescu, de a realiza, la editura „Junimea“, o nouă carte/ editie dedicată lui Costache CONACHI, părinte literar pilduitor.