Wallace Stevens( 1879-1955) a manifestat interes pentru aforisme si maxime, pe care le-a cuprins în caietele sale de însemnări personale. Pline de „subtilitate filozofică”, „exuberantă creatoare”, „continut” si „spirit”, aforismele si maximele acestui poet american au definit „natura” poeziei si au „cercetat” rolul acesteia într-o perioadă de mare scepticism.
Aforisme
- Poetul face rochii de mătase din viermi de mătase.
- Prin poezie încercăm să descoperim viata.
- Poezia si materia poetică sînt termeni substituibili.
- Poezia e mijloc de mîntuire.
- În poezie, cel putin imaginatia trebuie să nu se separe de realitate.
- Nu toate obiectele sînt egale. Cusurul imagismului a fost nerecunoasterea acestui lucru.
- Toată poezia este experimentală.
- Poezia nu trebuie să fie ratională.
- Credinta contează, nu zeul.
- Poezia e metaforă.
- Această creatură fericită – este inventatoarea Zeilor. Este cea care a pus în gura lor singurele cuvinte pe care acestia le-au rostit.
- Poezia este suma însusirilor ei.
- Realismul este coruptia realitătii.
- Valoarea absolută este realitatea.
- Fiecărui om îi moare propria-i moarte.
- În prezenta extraordinarei actualităti, constiinta ia locul imaginatiei.
- Moartea unuia dintre zei înseamnă moartea tuturor celorlalti.
- Banii sînt un gen de poezie.
- Fiindcă ratiunea distruge, poetul trebuie să creeze.
- Poezia este expresia experientei poeziei.
- Poezia este formă a melancoliei.
- Nu există nimic în viată în afară de ceea ce credem noi despre ea.
- Poezia amplifică simtul realitătii.
- Mintea este cel mai puternic lucru din lume.
- Poezia trebuie să fie iratională.
- În poezie trebuie să iubesti cuvintele, ideile si imaginile si ritmurile cu toată puterea de care esti capabil să iubesti.
- Poezia nu este personală.
- Relatia artei cu viata este de primă importantă mai ales într-o perioadă de scepticism, în care, în absenta unei credinte în Dumnezeu, mintea se întoarce spre propriile-i creatii pe care le examinează, fără a omite punctul de vedere estetic, le scoate la lumină, le validează si le invalidează, le sustine si le oferă.
- După ce abandonezi credinta într-un zeu, poezia devine esenta acesteia, luîndu-i locul ca mîntuire a vietii.
- A imprima prospetime ori vioiciune vietii este un scop motivat pentru poezie. Scopul didactic se justifică în mintea profesorului; scopul filozofic, în mintea filozofului. Nu este relevant că scopul nostru se justifică tot atît de bine ca oricare altul, contează că unele scopuri sînt curate iar altele necurate. Caută acele scopuri care sînt, cu adevărat, scopurile poetului neprihănit.
- Trupul este marele poem.
- Scopul poeziei este să clădească fericirea omului.
- Metafora produce a nouă realitate în care originalul pare ireal.
- Descrierea este element asemănător aerului sau apei.
- Poetii se umanizează.
- Poezia înseamnă afirmarea legăturii dintre om si lume.
- Schimbarea stilului înseamnă schimbarea subiectului.
- Poezia trebuie să reziste, întrucîtva, inteligentei.
- Gîndul tinde să se adune în bulboane.
- Dumnezeu e în mine, altminteri, nu e.
- Poezia e o căutare a inexplicabilului.
- Poezia e fazan care se face nevăzut în tufis.
- Poetul e zeu sau tînărul poet e zeu. Poetul bătrîn e hoinar.
- Dacă mintea e cea mai cumplită fortă din lume, ea e si singura fortă care ne apără de teroare.
- Mintea este cea mai cumplită fortă din lume, mai ales că e singura fortă care ne poate apăra de ea. Lumea modernă se bazează pe acest panseu.
- Poezia este bucuria limbii.
- Nu poti să-ti petreci timpul cu lucruri ce tin de modern, cînd există atîtea lucruri mult mai importante.
- Poezia înseamnă sănătate.
- Poezia este mare numai atunci cînd exploatează idei mari sau trăiri mari, ceea ce, de multe ori, e acelasi lucru.
- Imaginatia concentrată asupra lumii întregi e searbădă în comparatie cu imaginatia concentrată asupra detaliului.
- Poezia înseamnă tămăduirea mintii.
- Nimic nu poate fi mai nepotrivit literaturii americane decît obîrsia ei engleză, cîtă vreme americanii nu sînt britanici, în ceea ce priveste sensibilitatea.
- Poezia este răspuns la necesitatea zilnică de îndreptare a lumii.
- Poemul trebuie să stimuleze simtul vietii si al existentei vii.
- Realitatea este miezul veritabil al spiritului.
- Poezia nu trebuie să aibă semnificatie si, ca multe alte lucruri din natură, nici nu are.
- Noul ( nu noutatea) poate să fie cea mai înaltă valoare individuală din poezie. Chiar si în sensul amăgitor al noului, poezia nouă este valoroasă.
- Franceza si Engleza reprezintă o singură limbă.
- Pentru poet poezia e (si ar trebui să fie) o sursă de plăcere si de satisfactie, nu o sursă de onoruri.
- Teoria poeziei e teoria vietii.
- Teoria poeziei e viata poeziei. Crestinismul e o cultură epuizată.
- Poezia e o reînnoire a experientei. Originalitatea e fuga de reiterare.
- Poezia e, de multe ori, o revelatie a elementelor care tin de aparentă.
Realitatea e un cliseu
Din care scăpăm prin metaforă
Doar în tinutul metaforei
Esti poet.
Treptele metaforei
Obiectul absolut usor întors
Este o metafora a obiectului.
Un poem e precum un obiect natural.
Traducere: Olimpia Iacob
(from The Norton Anthology of Modern and Contemporary Poetry,
Vol.1 Modern Poetry, 2003 p. 971-976)